Săpumnaru

Săpunaru a revenit în România să arate cât e el de șmecher-bătăuș. Să dai cu pumnul și cu capul în gură e mai ușor, probabil, decât să joci fotbal.

Și totuși, domnule Săpunaru, ești mai bărbat dacă accepți cu demnitate înfrângerea decât dacă te manifești ca în comuna primitivă. Știu că atunci când e vorba de o miză mare, nervii sunt întinși la maximum și că e destul de greu să te controlezi. Dar de la un fotbalist care a jucat câțiva ani în Portugalia și în Spania ai niște pretenții de civilizație și bun simț.

Săpunaru credea probabil că simpla lui prezență pe banca de rezerve trebuia să îi pună la un asemenea respect pe cei din Craiova, încât aceștia să piardă meciul fără luptă. Craiova a jucat și a învins. Păcat că nu a făcut-o la fel și la acea partidă pierdută acasă cu Brașovul având un om în plus pe teren!

Revenind la Săpunaru, nervozitatea lui e nocivă. Niște copii care văd cum se manifestă căpitanul Rapidului îl iau de exemplu și pot reacționa la fel când ei înșiși joacă fotbal.

De fapt, Săpunaru nici nu se întorsese bine în Liga I, că și încasase un cartonaș roșu!

Apreciez spiritul de luptă al lui Săpunaru în timpul meciurilor, dar nimic nu îi dă dreptul să se manifeste cum a făcut-o după terminarea meciului cu Craiova.

Gesturile lui, dar și cele ale lui Edu Oriol, trebuie sancționate drastic. Și-așa fotbalul nostru e la pământ. Dacă tolerăm și violența, atunci nu mai avem nicio șansă de resuscitare.

Rapidul rămâne o stare de spirit, dar scuipatul, pumnul și capul în gură trebuie excluse din fotbal. Dacă avem și noi pretenția că suntem în Europa anului 2015.