De la retragerea lui Hagi, din 2001, România tot caută un idol, un sportiv pe care să-l iubească, să-l stimeze, chiar să-i facă statuie pentru performanțele de pe teren. La fotbal, nu a mai fost vorba de așa ceva, pentru că Mutu și Chivu ne-au dezamăgit de mai multe ori de-a lungul anilor. Deși au obținut performanțe excepționale la Jocurile Olimpice, Andreea Răducan, Cătălina Ponor și Sandra Izbașa nu s-au ridicat în ochii românilor la nivelul Nadiei. Ne-am mândrit cu performanțele Cameliei Potec sau ale Alinei Dumitru, dar nici pe ele nu le-am ridicat la înălțimea Nadiei, a lui Hagi sau a lui Ilie Năstase.
Am așteptat, am căutat, am observant și până la urmă am găsit: fenomenul Halep ne-a entuziasmat pe toți, am început să-i urmărim meciurile direct pe arene, pe internet sau la tv, am încurajat-o cu mesajele noastre, am „înfiat-o”, e deja „Simona noastră”, o iubim, îi respectăm munca și performanțele, vrem mai mult – câștigarea unui turneu de mare șlem, credem în ea și în puterea ei fantastică de revenire, de luptă cu adversarele și cu propriile limite.
Am urmărit sâmbătă noaptea festivitatea de retragere a lui Javier Zanetti și am văzut ce înseamnă respectul față de un sportiv de clasă mondială, un sportiv care a rămas fidel, timp de 19 ani, acelorași culori și care a jucat fiecare meci cu aceeași ardoare, cu aceeași dorință de victorie, cu aceeași ambiție. 857 de partide în tricoul lui Inter, cinci titluri de campion în Serie A, patru Cupe ale Italiei, patru Supercupe ale Italiei, trofeul Ligii Campionilor, câștigător al Cupei UEFA și al CM al cluburilor. Iată ce înseamnă o carieră de profesionist, iată ce înseamnă un idol.
L-am văzut pe Zanetti la 40 de ani cum nu voia pur și simplu să plece de pe teren, așa cum nici fanii de pe San Siro nu mai voiau să plece acasă sâmbătă noaptea. Aplauzele și încurajările continuau la zeci de minute după terminarea meciului cu Lazio. Forță, mândrie, orgoliu, respect, dorință, performanță, inimă, suflet, dragoste, iubire, istorie, toate adunate în acest sportiv imens, în acest om imens. M-am gândit atunci o clipă la Chivu, mi-aș fi dorit să fi avut și el parte de o astfel de retragere, de la Inter sau de la naționala României, dar el a ales altceva.
Vrem și noi un idol ca Zanetti, vrem un nou Hagi, o nouă Nadia, un nou Ilie Năstase, iar Simona poate fi idolul nostru. Merită s-o iubim și să credem în ea.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER