Din plină de încredere, dominatoare, trufașă, expresia feței numărului 1 mondial se schimbase într-una temătoare la 5-4 pentru Simona în setul doi. Serena se speriase de încăpățânarea micuței de dincolo de fileu, de tenacitatea ei, de mingile imposibile pe care le scoate, de revenirile fantastice în joc.
În setul decisiv, la 3-5, 15-30, pe serviciul americancei, Simona agață o astfel de minge imposibilă, o trece peste fileu cu o arcuire extraterestră și face 15-40. Serena pare uluită, nu înțelege cum se poate așa ceva, vorbește singură. Cum să ajungi o astfel de minge?
La 5-5, Williams urlă a neputință. Fata aia mică și încăpățânată întorsese iar meciul, de la 2-5 în decisiv!
Simona a trecut-o pe Serena prin toate stările de mai sus și nu e puțin să faci asta cu cea mai bună jucătoare din lume a ultimului deceniu. Dacă Simona întoarce pe toate fețele liderul mondial, de ce nu ar ajunge chiar ea lider mondial?
Serena lovește tare, ca un bărbat. Simona gândește, își calculează mișcările, compensează lipsa de forță printr-o deplasare impresionantă și prin traiectorii precise, aproape de linie.
Dar ce-i mai lipsește Simonei ca să n-o mai lăudăm pentru înfrângeri la limită cu Williams și Șarapova și să ne bucurăm de victorii cu cele două mașinării de tenis? Un pic de forță, iar asta se poate câștiga prin antrenament. Un serviciu doi mai puternic, care se poate, de asemenea, îmbunătăți prin exercițiu. Când va reuși să aducă un plus la aceste două elemente, Simona nu va mai pierde dramatic cu cele două superjucătoare și va deveni, aproape sigur, numărul unu mondial.
Bineînțeles, Simona nu poate fi niciodată Serena, pentru că nu are calitățile fizice ale acesteia, dar o poate bate pe americancă datorită inteligenței și a capacității extraordinare de revenire.
Mulțumim, Simona! Baftă, Simona!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER