Steaua și Lăcătuș își joacă sezonul și onoarea după un tur de campionat rușinos pentru o echipă „doi în unul”. Locul 7 (șapte!), la 10 (zece!) puncte de liderul Oțelul, o echipă care a investit în 2010 probabil o zecime din bugetul Stelei!! Dacă nu mai exista acest meci al speranței, probabil că Lăcătuș ar fi fost azi, 15 decembrie, istorie pentru Steaua, a treia oară în ultimii trei ani! Așa, se agață de acest ultim fir, ca un condamnat la moarte de speranța că va fi grațiat de președintele țării. După Napoli, Lăcătuș va aștepta cu înfrigurare telefonul lui Becali. Dacă se califică și va fi dat afară, se va spune că a fost din nou călcat în picioare, postură cu care s-a obișnuit.
Dacă nu se va califica și va fi, normal, dat afară, nu va plânge nimeni. Nimeni nu-l va regreta. Lăcătuș și-a distrus singur mitul de jucător-emblemă prin aceste trei „descălecări” la Palatul lui Becali. Și-a șifonat imaginea până ce aceasta a devenit aproape invizibilă. E și el unul dintre cei care au trecut pe acolo, s-au făcut de râs, au răbdat umilințe, n-au luat niciun trofeu, au plecat…
Lăcătuș și ai lui pot readuce în această seară gloria Stelei de altădată. Steliștii trebuie să arăte că sunt fotbaliști, că au o echipă care poate încerca să reducă handicapul față de lider în returul Ligii I, că există șanse ca în pauza de iarnă să se nască o echipă adevărată dintr-un lot foarte valoros. Iar dacă va fi și calificare, poate mai merită și Lăcătuș o șansă de la fani: să-l ierte, să-l înțeleagă și să-l iubească măcar la jumătate din cât l-au iubit.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER