Steaua joacă total diferit față de ceea ce vedem în Europa. Mocăit, dezordonat, deșirat, ceva cam din epoca de piatră a fotbalului. Szekely, acest Fred Flinston din Ghencea, pare el însuși făcut din piatră seacă, iar mingea e mereu o enigmă. Se miră de fiecare dată când obiectul zburător ajunge la el, se repede parcă lătrând spre acesta, îl ocolește și îl cedează adversarului.
E clar că nu este filmul nostru. Bicfalvi&friends sunt niște intruși aterizați din altă viață, din alt ecosistem, din altă dimensiune cosmică, o civilizație mult inferioară extratereștrilor de la Fener. Steaua joacă precum bunicii noștri în anii 30, deși atunci mai existau și meseriași. Aseară, meseriașii au fost în partea cealaltă a terenului.
Steliștii se mint singuri! Echipa asta e în cădere liberă de vreo doi ani încoace și doar din inerție mai joacă în Europa. Sau din prostia lui Mititelu. Steaua și-a desființat axul central după plecările lui Rădoi și Goian, dar n-a mai adus pe nimeni pe aceste poziții, măcar de valoare apropiată. Kapetanos n-are rival pe post, „numărul 10″ e inexistent. Soluțiile sunt simple, dar și complicate în același timp: 1. liniște prin împăcarea cu fanii; 2. antrenor căruia să i se dea încredere și strategie pe termen lung; 3. investiții în transferuri. Credeți că se poate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER