De mult timp, Steaua n-a mai arătat atât de rău. Ca joc, ca organizare, ca imagine, ca relație cu fanii. Să le luăm pe rând!
Jocul nu merge din cauza lipsei unei politici clare de transferuri. Au plecat fundași valoroși – Ogăraru, Rădoi, Goian, Ghionea -, în locul cărora s-au adus fotbaliști ieftini, liberi de contract – Tudose, Parpas, Jelev, Tall -, care nu pot evolua la un nivel foarte înalt. Jocul Stelei e haotic, inconstant și mincinos, la fel ca declarațiile aiuritoare ale patronului. Steaua se comportă în teren precum Becali la televizor. În minutul 10 zice una, în minutul 20 își retrage cuvintele, iar până la pauză nimeni nu mai înțelege nimic.
Organizarea clubului e făcută tot pe fugă, ca la oi. Dai o bâtă în dreapta, una în stânga, una în baltă, fluieri de câteva ori, iar oile merg într-o anumită direcție, nu neapărat cea corectă. Patronul Stelei n-a știut să-și atragă oamenii de care are nevoie pentru performanță și, când i-a atras, pe mulți i-a distrus, i-a jignit și i-a alungat.
Imaginea clubului e catastrofală. Degeaba se chinuiesc băieții care lucrează la marketing. Sunt ca niște temerari cu mâinile goale care se luptă cu monștri creați din interior. Steaua se confundă cu Becali, de fapt Steaua de acum e FC Becali, o gargară verbală interminabilă, un hohot de râs nesfârșit, o înșiruire de paradoxuri și de invenții grotești.
Relația cu fanii nu există! De la 20.000-25.000 de oameni care veneau la meciurile importante, s-a ajuns la cifre incredibile, de 3.000-4.000. Cea mai iubită echipă din România și-a pierdut identitatea. Cei care încă mai vin se crucesc la fiecare meci: „Oare unde ne aflăm? Aici nu e Ghencea! Aici nu e Steaua!”
Dar care ar fi rezolvarea? Există o rezolvare? Poate fi Pițurcă omul care să strângă din nou sub aceleași culori jucători – conducători – suporteri? Greu de crezut. Greu de făcut.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER