„Steaua este o echipă europeană”, spunea Hagi înainte de începerea meciului, și are dreptate. Steaua e mai mult decât o echipă românească, face parte din Europa dinainte ca România să intre în UE. De nouă ani e în grupele Europa League sau Champions League, umple stadioane, stârnește emoții, controverse, iubire și ură, aduce victorii, adună puncte. Nu mai vorbim acum de greșelile manageriale și de organizarea internă. Din afară, asta se vede: Steaua joacă în fiecare sezon la nivel înalt în Europa și adună 40.000-50.000 de oameni la un meci! Steaua e un fenomen, o echipă iubită în București, în țară și chiar în străinătate, unde e întâmpinată mereu cu simpatie de românii stabiliți în diverse colțuri ale continentului. Mulți se întreabă de ce îi este alocat Stelei un spațiu mai mare decât celorlalte echipe în ziare și la emisiunile televizate. Răspunsul se află în rândurile de mai sus. Steaua europeană a fost și aseară în lumea bună, spre deosebire de Dinamo, Rapid, Vaslui sau alte echipe care au pretenția că sunt sau au fost un nume mare în România.
Vorbind și despre prestația de aseară, Steaua europeană n-a jucat deloc european în prima repriză a meciului cu FC Copenhaga. Improvizațiile se observă din câteva atingeri la acest nivel. Gabi Matei e încă departe de o formă acceptabilă, Prepeliță are dorință, nu și finețea unei pase decisive sau curajul unei acțiuni personale. La Pîrvulescu se simte că nu joacă în mod constant. Rocha se înscrie și el la dezamăgiri. Iar cu patru piese lipsă, nu prea ai cum să reușești mai mult decât acel 0-0 de la pauză.
Steaua a fost mai insisitentă în partea a doua, după ce au intrat pe teren oamenii de atac Chipciu, Nikolic și apoi Rusescu. Mai arțăgoasă, mai rea, punând mai multă presiune. N-a fost spectaculoasă, eficientă, n-a putut s-au n-a fost lăsată să joace prea mult pe poartă, dar o echipă europeană are și noroc! O victorie până la urmă meritată, care o face pe Steaua principala favorită la calificare!.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER