Duckadam mi se pare singurul om normal de la clubul Steaua din ultimii zece ani. Nu are răutăți inutile, e sincer în ceea ce spune, nu se manifestă ca un maimuțoi, nu minte, e echilibrat în declarații, nu evită să răspundă la întrebări incomode, e un brand puternic, construit prin muncă, pe terenul de joc. E cea mai tare mutare pe care a făcut-o Becali de când e patron la Steaua.
Dacă ar fi adus lângă Duckadam încă doi-trei oameni de valoare, de o moralitate ireproșabilă, Becali și Steaua ar fi avut numai de câștigat. Suporterii ar fi uitat de tâmpeniile spuse zilnic de „Gigi Presiune”, imaginea Stelei s-ar fi îmbunătățit considerabil, am fi văzut la emisiuni televizate oameni care au ce să povestească din cariera lor de fotbaliști sau de antrenori, și nu frustrați făcuți manageri „la apelul bocancilor”, cum e o vorbă din armată.
Sunt sigur că Ienei sau Tudorel Stoica, sau Belodedici, sau Iovan, alături de Duckadam, ar fi ridicat nivelul de discuție la Steaua, de la „Vica Bosumflata”, „bordel” și „șobolan” la povești adevărate despre fotbalul adevărat. Am fi văzut priviri senine, minți deschise, spirit de mari campioni, și nu oameni încruntați, supărați pe viață, bolnavi de putere, cu orgolii prostești și nemăsurate.
Duckadam a luminat Steaua 86 și o luminează și pe cea actuală, ajunsă în obscuritate, fără casă și fără fani. Dacă Duckadam nu ar fi făcut parte din actuala echipă de conducere a Stelei, clubul ăsta care a câștigat Cupa Campionilor Europeni sau Supercupa Europei ar fi fost asociat azi doar cu pălăvrăgeala ieftină a patronului și cu răutățile veninoase ale managerului. Duckadam e omul pentru care steliștii mai au de ce să creadă în Steaua lor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER