V-aduceți aminte cum zburda echipa lui Reghecampf în campionatul trecut. Nederanjată de nimeni, fără un adversar cu potență, jucând meciuri de genul celui cu Gaz Metan, în care golurile veneau de oriunde, din ofsaid, din corner, din penalty, din execuții electrizante precum cea a lui Keșeru. Steaua a dominat atât de clar ediția 2013-2014, încât ne gândeam că nu va avea probleme nici în 2014-2015. Și adevărul e că nici nu prea a avut până acum dacă acceptăm că eșecul cu Ceahlăul a fost un accident.
Problema e alta. Petrolul, Astra și CFR s-au consolidat, s-au întărit foarte mult. Jocul lor a căpătat consistență, este eficient, modern, spectaculos, ceea ce este excepțional pentru competiție. Nivelul Ligii I s-a ridicat foarte mult după sprintul prelungit al celor trei numite mai sus. E o luptă la fotografie, un singur amănunt, o fază judecată aiurea sau invers decât era normal, o eroare, o neatenție pot face diferența în clasament. Va fi, probabil, un campionat care se va decide în ultimele etape, va fi o luptă la vârf de spadă, la tușa finală, ca la scrimă. O luptă de precizie, de strategie, de constanță.
Înainte de ultimele repatrieri – Rusescu, Bourceanu și Papp -, Steaua părea că a pierdut un tempo, că are niște lacune greu de rezolvat și de acoperit. Venirile celor trei repoziționează grila de start pentru titlu. Steaua și Astra sunt în prima linie, Petrolul și CFR – imediat în spate.
Bineînțeles, contează și piloții, cei care manevrează mașinile spre linia de finiș, spre trofeul plin cu șampanie. Gâlcă, Isăilă, Lucescu jr și Miriuță, cei patru mușchetari ai Ligii I, în dueluri fiecare cu fiecare. Lucescu e cel mai experimentat, a trecut prin Inchiziția lui Copos, a luat trofee cu Rapid, a jucat sfert de finală europeană. Gâlcă e cel mai tânăr, un fel de d”Artagnan cu mai puțin tupeu decât personajul lui Dumas, dar care are în spate ani buni, ca jucător, într-un campionat, cel spaniol, în care și-a modelat caracterul și spiritul. Isăilă a crescut mult sub aripa lui Dinu Gheorghe, are și el deja două trofee câștigate ca antrenor și simte lângă el sprijinul celui mai bogat patron din fotbalul de la noi. Miriuță s-a călit în rigoarea germană, dar iubește fotbalul ofensiv și spectaculos. Organizare și atac, sună chiar bine.
În concluzie, Steaua nu mai aleargă singură după titlu, iar asta e de bine pentru creșterea valorii Ligii I și pentru spectatori, care vor să vadă etapă de etapă luptă adevărată, fotbaliști bine pregătiți, antrenori cerebrali și ingenioși. Poate că acesta e campionatul renașterii unui fotbal bolnav și umilit în ultimii 20 și ceva de ani.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER