Diferența dintre Steaua și CFR la transferurile externe este imensă. În primul rând, CFR își fixează ținte precise și monitorizează jucătorii pe care vrea să-i transfere, în timp ce Steaua așteaptă să pice para mălăiață direct în gura lui Gigi Becali. Patronul și managerul cred că transferurile se fac la inspirație. Vezi un jucător pe DVD-uri, îți place ție la ochi, te duci sau nu te duci să-l urmărești la un meci și gata, ai dat „tunul”. S-a întâmplat o dată, cu Thereau, dar înainte și după francez țepele au curs cu nemiluita, de la Dayro Moreno, la Andrey, Carlos, Elton și Arthuro. De partea cealaltă, tocmai datorită rigurozității cu care sunt urmăriți jucătorii, echipa lui Paszkany a dat și marile lovituri Culio, Traore, Perreira, Sougou, Bastos sau Renan. Interesant este că, deși există acest exemplu al transferului bine făcut, niciun alt club din România, niciun alt patron sau președinte de club, nu a fost capabil până acum să copieze măcar „rețeta CFR”. Incompetență? Nepăsare? Spălare de bani? Probabil câte un procent din fiecare.
CFR are câteva piețe externe pe care le prospectează an de an, poate lună de lună. Steaua acționează haotic, unde-o fi și unde s-o găsi sau unde vrea să se mai plimbe managerul.
Tripla campioană din ultimele șase ediții și-a dezvoltat și un sistem eficient de scouting, în timp ce actualul lider al Ligii I și-a adus de-abia acum un fel de scouter-director sportiv, pe Daniel Stanciu, care ar putea transfera jucători ca să-i bage Gigi Becali direct în primul unsprezece, că o colaborare cu antrenorul și cu managerul e exclusă din start.
Tocmai datorită tuturor considerentelor de mai sus, mult mai plauzibil este transferul lui Mario Rondon, un atacant venezuelean, la CFR, decât cel al belgianului Tom de Sutter la Steaua. Și până la urmă, Steaua a luat campionatul fără atacant de careu, de ce nu ar juca la fel și la anul?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER