Steaua plânge și se bucură, cântă și jelește, bagă rezervele și nu le mai bagă, nu mai face petrecere și totuși face. Pare o echipă bulversată, cu o conducere derutată, într-un moment în care ar trebui ca toată lumea să sărbătorească obținerea titlului 24. Din exces de zel și pentru a arăta cât de fidel și dedicat îi este patronului, managerul în genunchi a ignorat zeci de mii de fani și pe propriii jucători, încercând să anuleze o sărbătoare pe care steliștii adevărați o așteaptă de șapte ani. Până la urmă, norocul steliștilor s-a numit Gigi Becali, care e mai lucid din inchisoare decât în libertate și mult mai cerebral decât omul care cerșește puterea absolută la club.
Când se afla afară, Gigi Becali era factotum la Steaua: patron și împrumutător, antrenor și scouter, impresar și suporter, purtător de cuvânt și manager, aranjeur de meciuri și purtător de valize. Nimic nu mișca fără știința și aprobarea lui, așa cum nimeni nu a mișcat la meciul cu Viitorul, pierdut rușinos cu 5-2 chiar în Ghencea. Rămasă fără „creierul” care învârtea tot, Steaua a încercat la Severin să își refacă imaginea greu șifonată în partida cu puștii lui Hagi. Reghecampf a sunat „Deșteptarea”, i-a chemat din concediul pe care tot el îl acordase pe Tătărușanu, Latovlevici, Tănase, Bourceanu, Pintilii, Szukala și Georgievski, încercând să bată o echipă retrogradată la Comisia de licențiere, dar încă în cărți de salvare, la ora meciului de luni, dacă ținem cont de ierarhia sportivă. Lăudabil este că Steaua a încercat să joace fotbal la Severin, chiar dacă nu a reușit să convingă.
Steaua sărbătorește azi titlul 24, un titlu pătat de acel meci jenant cu Viitorul Constanța, dar un titlu câștigat corect, pe teren, pentru că echipa lui Reghecampf a fost cea mai bună din Liga I în acest campionat. Pentru ce o fi avut însă nevoie de circul ăsta?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER