Dinamo a trecut de vreo doi ani într-o nouă eră. Arbitrii nu mai sunt îmbrăcați în alb-roșu, echipele prietene sunt din ce în ce mai puține, banii negri din transferuri par să se fi albit. Unii se întreabă de ce a renunțat Borcea la rolul de „Moggi” al fotbalului românesc? De ce s-a cumințit așa, deodată? Eu cred că de frică, în principal, dar și pentru că Dinamo avea nevoie de o nouă imagine după ani grei în care a fost caracterizată drept blătuitoarea numărul 1 din prima divizie. Acum, la momentul zero și un pic, e greu ca Borcea să se împace cu ideea că Lajos sau Onița pot greși în defavoarea lui Dinamo. Și totuși, se-ntâmplă! S-a liniștit Borcea, s-a liniștit și echipa. Campionatul trecut, Dinamo a obținut destul de greu un loc de Cupa UEFA, iar anul acesta… Cu arbitraje corecte sau potrivnice, cu investiții minime în intersezon, cu un buget modest, de vreo 5 milioane de euro, Dinamo nu pare a avea forța să se bată cu „mastodonții” CFR, Steaua și Rapid, dar pornește cu șanse reale de evitare a retrogradării.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER