Conspirația împotriva Timișoarei, partea a doua

Revin și pe blog cu articolul din ziarul de azi care completează prima parte pe care am scris-o în urmă cu două zile pe blog. Cred că acum imaginea e completă. În prima parte am evidenția problemele clubului Poli, acum îmi ies în față neregulile de la Comisia de Licențiere (mai ales cea de Apel) și de la judecata bănățenilor. Precizez însă că cele două NU se exclud din punctul meu de vedere. E posibil, chiar probabil părerea mea, ca Poli să fi greșit chiar dacă nici Comisia n-a fost perfectă…

POLI ATACĂ‚ DURU

Poli Timișoara a început ieri atacul propriu-zis împotriva celor care i-au refuzat licența. Clubul a publicat mai multe documente din apărarea de la Comisia de Apel. ProSport vă prezintă semnele de întrebare ridicate de dovezile bănățenilor în decizia refuzării licenței.

Apelul a fost făcut după termen

Timișoara susține în primul rând că apelul a fost făcut tardiv de către Viorel Duru. Termenul era de zece zile, dar el a fost făcut la 11 zile după ce Timișoara fusese informată de prima decizie, cea pozitivă. Duru susține însă că a fost făcută în termen de la data la care a fost el informat de decizie. Clubul a fost informat pe 14 mai, directorul de licențiere susține că pe 19 mai! De ce? Mai mult, adeverința care dovedea când a fost informat Duru nu a fost depusă la dosar o dată cu apelul!

Duru, și judecător, și procuror

Postură cel puțin ciudată pentru directorul de licențiere Viorel Duru. În mod normal, el e un fel de procuror. Dar practic apare și între judecători! Duru a participat la ședința Comisiei de Apel în care s-a luat hotărârea! De ce? Cât de independentă este astfel hotărârea comisiei și cât de echidistantă judecată, dacă o parte a participat, alta nu?

Litigiul „poate fi interpretat”!!

Primul motiv al retrogradării, cel al datoriei către Benfica, se bazează pe o bănuială! E ca și când ai condamna pe cineva la moarte pentru că e posibil să fi fost la locul crimei! În decizia apelului, Viorel Duru scrie că litigiul depus de Poli în cazul Sepsi „poate fi interpretat”, că e depus doar ca să tragă de timp și să obțină licența! Poți retrograda o echipă pentru că POATE FI INTERPRETATĂ‚ că a încălcat regulamentul? După același criteriu, absolut toate echipele din România POT fi interpretate că au făcut diverse artificii pentru a lua licența. De altfel, cluburile au prezentat peste 100 de litigii în total în cursul licențierii!

De ce nu a plătit Poli către Benfica

Aici e punctul cel mai sensibil al apărării bănățenilor. Datoria de un milion de euro către Benfica pentru Sepsi nu este contestată. Clubul contestă contractul în sine! Concret, Poli susține că o clauză din contract îi interzicea Benficăi să se adreseze la FIFA înaintea unei înțelegeri amiabile. Benfica s-a adresat, denunțând contractul, iar Poli susține că din acest motiv nu a plătit, introducând litigiu la Comisia de Soluționare de la FRF. Poli susține că CSL are jurisdicție chiar dacă e un transfer internațional și că oricum, dacă nu are, trimite dosarul la comisia potrivită. Iar dacă ai un litigiu, o datorie nu poate fi considerată restantă! Toate cluburile de la noi au, de altfel, litigii. Există o singură hibă – cum adică denunțarea contractului? Se anula transferul lui Sepsi? S-ar fi întors la Benfica? Ar fi jucat un an pe degeaba la Poli? COMPLETARE FAȚĂ‚ DE EDIȚIA INIȚIALĂ‚: între timp Marian Iancu a detaliat contractul cu Benfica. Timișoara susține că l-a vrut doar împrumut pe Sepsi, portughezii au insistat să fie cumpărat, Timișoara a acceptat doar cu condiția să nu fie forțată să facă plata imediat, ci atunci când va dispune de fonduri! Iancu susține că acest lucru e precizat în clauza care interzice cluburilor să se adreseze în instanțe de orice fel, înainte de înțelegerea amiabilă. Ceea ce Benfica a încălcat, adresându-se FIFA, motiv pentru care Poli nu mai vrea să plătească, ba chiar cere daune. Pare cusut cu ață albă – dacă Benfica a acceptat să nu primească banii la timp, de ce s-au trecut TERMENE clare în contract?

Unde e dovada de compensare

Cel de-al doilea argument al retrogradării este divizarea. Și, mai concret, neprezentarea așa, cum ceruse UEFA, a unei dovezi sau note de compensare a datoriilor mutate pe o altă societate. Poli se folosește de art. 116, alin. 4 din Codul de Procedură Fiscală: „Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile”. Iar bănățenii vin și cu o hotărâre a Curții de Apel Timișoara, definitivă și irevocabilă, care confirmă legalitatea divizării. Deci cum să prezinți o dovadă de compensare când ea nu există și nu e necesară pentru că operează de drept? În plus, noua societate care preluase datoriile fiind înființată la 14 martie 2011, era oricum imposibil de produs o dovadă de compensare în timp util.

Cine i-a lucrat?

O singură întrebare nu are răspuns nici din partea bănățenilor. Dacă e o conspirație împotriva lor, cine a pus-o la cale? „În niciun caz Duru nu a făcut de capul lui”, se limitează să spună conducătorii bănățeni neoficial, dar cine e autorul adevărat nu îndrăznesc nici ei să arate, nici măcar neoficial. COMPLETARE FAȚĂ‚ DE EDIȚIA INIȚIALĂ‚: Marian Iancu a spus aseară în cele din urmă un nume. „Toată lumea îmi spune că în spate este Mircea Sandu. Eu refuz să cred, aștept să văd ce se întâmplă la Comitetul Executiv”. Ca să cred într-o conspirație trebuie să văd acest război dus până la capăt, cu nume și fapte clare!