Liga lui Murphy

În iulie 2008, episodul „Valiza” de-abia se consumase. Două comisii hotărâseră că Steaua trebuie pedepsită pentru banii promiși celor de la „U” Cluj ca să bată pe CFR, dar apoi, o a treia, convenabil și ultima, a întors total decizia, Steaua și Becali rămânând astfel curați ca lacrima. Și drepți ca lumânarea, ca să-l citez pe Dumitru Dragomir, care atunci spunea: „Au minte, s-a reparat o mare greșeală. Am mai spus-o, asta nu e mită. Mită e când dai cuiva să piardă. Asta e premiere”.
După trei ani, în plin scandal cu Gigi Becali, Mitică a dat-o la întors: „Valiza a fost mită, nu premiere! Acest om a umblat doar să corupă, știu multe lucruri, o să cer să fiu martor. Este inadmisibil ce a făcut”.
Acesta este rezumatul perfect a ceea ce înseamnă Dumitru Dragomir ca șef al ligii. Minciună, falsitate, judecată în funcție de interes, una peste alta, un om care ar face de rușine și un cameleon. În orice țară civilizată, un om într-o astfel de situație și-ar fi dat demisia și ar fi fost imediat anchetat măcar pentru abuz, dacă nu pentru corupție. Dați-mi voie să mă îndoiesc de judecata comisiilor la vremea respectivă. La noi urlă pe la televizor cât e el de drept și de curat. Iar majoritatea îl votează pentru simplul motiv că, rând pe rând, i-a ajutat și îi va ajuta pe toți. Ce mai contează că o face în dauna altora sau a sportului în sine?
La capătul celălalt al conflictului se află un alt om care astăzi, într-o țară „necongoleză”, ar fi fost după gratii. Becali acuză corupția lui Mitică doar pentru că n-a împărțit comisionul cu el. La noi e bine mersi, are palat și e europarlamentar. Ales, ca și Dragomir, asta e partea cu adevărat șocantă.
În fața unei asemenea situații nu mai funcționează decât legile lui Murphy. Îmi vin repede câteva în minte. Zâmbește, mâine va fi mai rău! Lucrurile care merg prost nu se termină niciodată. Când prostia constituie o explicație suficientă, nu e nevoie să recurgi la alta. După ce ai renunțat la integritate, restul e simplu. Din păcate, există și una care nu se aplică deloc: în orice condiții, indiferent ce faci, există o ordonanță în temeiul căreia poți fi acuzat. La noi, e taman pe dos: indiferent ce faci, nu poți fi acuzat de nimic.