28 de cluburi din liga a doua nu au luat licența la prima înfățișare! 28, nu e glumă, nici greșeală! Singurul care primise inițial licența fusese taman unul căruia nu cu mult timp în urmă îi fusese interzisă promovarea, Chindia! Dar mai șocantă e continuarea: la apel, mai ceva ca la Ploiești, s-a întors situația – 24 de cluburi au primit totuși licența!
Fabulos! Ce miracol financiaro-contabil s-o fi petrecut între cele două instanțe? Să fie clar, cluburile nu puteau rezolva eventualele datorii-problemă între cele două judecăți, ci doar să aducă noi probe că le rezolvaseră la timp! Deci fie prima instanță a fost de-o prostie crasă, fie a doua a dat pe blat licențele. Fie amândouă variantele. Colac peste pupăză, nici măcar nu contează, pentru că nu e obligatoriu încă să ai licența ca să joci efectiv în liga a doua, Comitetul Executiv poate da derogări și o va face.
După acest episod sporesc semnele de întrebare despre funcționarea licențierii pe la noi. Și atunci te întrebi cum poate cineva avea atâta încredere în aceste Comisii încât să facă decizia lor executorie, chit că acum nici nu mai e definitivă, fiind regulamentară și adresarea la TAS. Adică decizia unor Comisii care și-au dovedit doar incompetența până acum este executorie, TAS-ul fiind trecut acolo doar pentru a da bine la FIFA și UEFA, pentru că oricum în actuala funcționare a licențierii la noi, decizia de la Lausanne ar veni prea târziu, iar hotărârea internă ar rămâne în fapt definitivă, nu doar executorie.
Habar n-am dacă ați înțeles ceva, iar dacă n-ați înțeles, puneți mâna pe regulamente: pe la noi e deja mult mai importantă strategia la Comisii, decât tactica de pe teren. 4-4-2 înseamnă de fapt să ai patru specialiști la licențiere, patru pe Apel și doi cu experiență la TAS.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER