„You’re not singing anymore!” Aceasta a fost răzbunarea englezilor pentru faptul că, de multe ori, românii, mai puțini, s-au auzit mai bine în Capital FM Arena. Dar la final n-au fost ei cei care au cântat, așa e. E important să recunoaștem că în această noapte Froch a fost mai bun ca Bute. Punct. Nu cred în teoria cu adversarii prea slabi de până acum. Și nici nu e important acum acest lucru decât pentru cei care abia așteaptă să spună „V-am zis eu”. De câteva zile, în Anglia se vorbește la superlativ de românul Bute. Într-o țara în care n-avem voie să muncim, Bute a venit acasă la adversarul său să muncească și a fost primit cu respect. I s-a cântat imnul în fața a 10.000 de englezi.
Numai cine n-a suferit o înfrangere niciodată nu știe ce e acum în sufletul lui Bute. Nu merită mișto-uri, n-are nevoie nici de lacrimi, ci de același respect pe care i l-a arătat adversarul său! Froch s-a pregătit foarte bine pentru că știa valoarea lui Bute și a luptat ca și când ar fi fost ultimul său meci! A și recunoscut ca dacă pierdea, se retrăgea, ar fi fost al doilea eșec la rând. Pentru Bute e primul, sunt convins că din această noapte deja se gândește la revanșă.
Cel mai ușor e să-l ironizăm. Cel mai greu e să credem în continuare în el. Cel mai important e să-l încurajăm. Nu ne constă nimic, nici pe noi, nici pe campioni ca Leonard Doroftei, să spunem acum doar „Capul sus, Bute!”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER