„Ce mai, ne-ați tras-o de data asta”, e fraza celebră rostită de Dumitru Dragomir la cel mai răsunător eșec al său de când conduce LPF, cel de la licitația pentru drepturile TV. Ne-ați tras-o și aseară la Steaua – Urziceni, să nu uităm, prima opțiune a etapei pentru televiziuni! Uitasem că Unirea a trecut deja pragul desființării, doar o anomalie făcând să mai existe. Ce mai, ne-ați tras-o, rămăsesem cu impresia din meciul cu Vasluiul. Impresia că și niște jucători adunați de pe plajă, sau câmp, pot juca fotbal. Trebuie doar să vrea, dar uitasem că stimulentul propriu nu există, banii de la UEFA și LPF, prin sponsorul ei RCS, fiind direcționați, nu-i așa?, în folosul comunității: în casele din Green City ale patronului Dumitru Bucșaru.
Habar nu am cine i-a promis prime Urziceniului la alte meciuri sau de ce nu i-a promis nimeni aseară cu Steaua, dar altfel cum poate o echipă arăta atât de diferit de la un meci la altul? În Ghencea, comentatorul spera, cu emoție, în minutul 60, că vom consemna primul șut spre poartă al Unirii! Să fim înțeleși, n-are Steaua nicio vină că nu i-a premiat nimeni adversara și n-am nicio dovadă că Urziceniul a lăsat-o voit mai moale. Retrogradarea Urziceniului este acum cel mai sănătos lucru care i se poate întâmpla Ligii I. Ba chiar Liga ar trebui să îi țină pumnii să retrogradeze, că altfel să vinzi unele meciuri ale Urziceniului cu 100.000 de euro e ca și când i-ai oferi pe Toșca, Tobă și Teușan de la Unirea la FC Barcelona. Desigur, Dragomir e în stare să încerce și asta – doar jumătate din fotbaliștii din Liga I valorează, în viziunea lui, cel puțin 40 de milioane de euro. Bucata. Noroc că se mai găsesc și oameni cu IQ mai mare decât suma zarurilor de la table și „ți-o trag”. Sunt departe de a fi fanul trustului RCS – apropo, mulțumiri pentru promisiunea că în două zile rezolvați defecțiunea care a făcut să vedem meciurile de ieri în redacție ca la radio. Ne-ați tras-o! Am speranțe că măcar peste două etape reparați, dar tot e ok, că acasă vă aștept cu contractul semnat din 2010! Până una alta însă, cabliștii, sau mai bine zis banii lor, erau singurii care puteau să-i trezească la realitate pe cei de la Ligă. Mă îndoiesc că au reușit, dar măcar au încercat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER