La prânz, am văzut Dinamo Moscova – Anji și mă întrebam când se va juca într-o viteză similară și în Liga I. Atenție, n-am visat la Barcelona – Real, pe care l-am văzut în paralel cu meciul vedetă al etapei de la noi. Nu, un meci bun din Rusia mi s-a părut un termen de comparație potrivit. Iar Steaua – CFR a început promițător pe jumătate promițător: steliștii aleargă bine și, pe alocuri, mai transformă fuga și în fotbal. Clujul însă a avut două zile în plus de pregătire după meciul european degeaba. Dacă nu cumva fotbaliștii lui Andone au alergat un maraton în zilele alea două, e o serioasă problemă de condiție fizică la CFR, cumulată cu o condiție excelentă din acest punct de vedere a Stelei. Roș-albaștrii au zburdat pe teren vreo zece minute, dar apoi s-au stins, deși în față a rămas o echipă ce semăna mai mult cu Sănătatea Cluj, nu campioana și pretendenta la primăvara Champions League. În timp ce în Spania, pardon, Catalunia, Real Madrid și Barcelona marcau, amândouă, la primul lor șut pe poartă în El Clasico, la București n-aveau cum să fie goluri fără șuturi pe poartă. Abia pe finalul primei reprize s-a petrecut prima ocazie adevărată, surprinzător însă ea a aparținut clujenilor care, culmea!, erau încă pe teren deși părea altfel la un moment dat.
Repriza a doua, din nou Steaua răsare, iar Clujul dispare. Părea imposibil și chiar nedrept ca la un moment dat fotbalul să nu fie răsplătit. A fost asediu total la poarta CFR-ului, dar nu suficient de pragmatic pentru a pune punct mai devreme meciului. S-a încheiat doar cu un sfert de oră înainte de final, când Felgueiras n-a mai putut face nicio minune, iar Rusescu a înscris exact când Messi zâmbea și pregătea șutul magistral de la lovitura liberă care a făcut 2-1 pentru Barcelona cu Real Madrid. O simplă coincidență, deși față de CFR, Steaua a părut o adevărată Barcelona. Iar în timp ce Real Madrid a egalat, clujenii a părăsit Național Arena cu capul plecat. În România, Champions League e sub Europa League, iar Steaua defilează. Dacă iarna nu vine viscolul în Ghencea, greu de crezut că o mai poate opri cineva. Între timp, își trimite aproape întreaga echipă la națională, o demonstrație de forță cum n-a mai fost de mult.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER