Câștigi maratonul olimpic. Ca să fie clar, dacă Jocurile Olimpice ar avea doar o probă, ar fi cea de maraton. Te urci pe podium, te aplaudă un stadion și te admiră o lume întreagă, în timp ce ți se cântă imnul. Reprezinți țara cum n-o fac sute de ambasadori. Milioane, poate miliarde!, de oameni află de România. Te felicită toată lumea. Până și politicienii află că exiști. Uită de ironiile cu „nu suntem o țară de înotători” sau „ce ne trebuie nouă săli / stadioane / bazine” și dintr-o dată își aduc aminte că lor le place sportul de mici. Te așteaptă la aeroport, în salonul prezidențial, unii vin chiar după tine la Jocurile Olimpice, că oricum au transportul, cazarea și intrarea gratis. Îți fac promisiuni peste promisiuni în schimbul unor imagini cu tine, proaspătul campion, bune la alegerile viitoare. Primești niște buchete de flori.
Patru ani mai târziu, încă te rogi să ți se dea ceea ce ți s-a promis. Nimic mai mult. Ceri dreptate! O sumă derizorie în lumea lui Dodel, o sumă pe care o meriți cu vârf și îndesat, rămâne la stadiul de promisiune. Ba chiar ajungi să-ți fie ție jenă.
E o poveste din România reală. E povestea Constantinei Diță și a antrenorului cu care a obținut titlul olimpic la Beijing în 2008, Vali Tomescu. Suntem în 2012, iar 56.000 din cei 70.000 de euro promiși au rămas la stadiul de promisiune. E adevărat, suntem în criză economică și politică, cine să le răspundă acum la scrisoarea deschisă adresată Guvernului și rezumată perfect de fraza „sunt martor al repulsiei ȚĂ‚RII MELE față de valoare pură profesională”. Cine are timp dintre cei cu putere de decizie? Sigur că să zboare de urgență la Londra pentru vreun titlu și mai facă o poză cu campioni vor fi însă destui.
Povestea nu se oprește aici. Pentru că nu-i e frică să-și spună ofurile, Constantina Diță nu este desemnată să poarte drapelul României la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Londra. Alegerea ar fi fost atât de ușoară, dar a fost preferat altcineva. Horia Tecău este victimă colaterală în cazul acesta, este un sportiv meritoriu, dar pentru Jocurile Olimpice alegerea era clară. Există scuza oficială – COSR a știut oficial că deținătoarea titlului olimpic la maraton este în Londra, în satul olimpic, doar între 3 și 8 august, nu și pe 27 iulie, când e deschiderea. Sigur că un simplu telefon ar fi rezolvat așa-zisa dilemă dacă ar fi vrut cineva de la COSR să afle că Pușa e la Londra din 18 iulie. Și vă garantez că n-ar fi refuzat. Interese meschine au făcut să fie sărită. Mă scuzați de plagiat, domnule Vali Tomescu, oricum e la modă: și eu sunt martor al repulsiei țării mele față de valoare pură.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER