Disperați

Pițurcă ne-a cerut să fim disperați după victoria cu Serbia! Mă rog, le-a cerut fotbaliștilor de la națională, dar cum în preajma meciurilor se umflă patriotismul în noi, am luat-o personal. Așa, și acum ce-ar trebui să facem? Ce sacrificiu să punem la bătaie pentru a respecta cerința venită din puțul gândirii selecționerului?

Ar trebui să acceptăm că Mutu nu știe nici prima strofă din imn? E drept, aproape nimeni nu o știe pe a doua, dar nici pe prima? Până și Max, care a auzit imnul prima oară acum vreo săptămână pe ipod, știe mai mult. Ok, treacă-meargă, era cu adevărat o știre dacă o știa. Mai departe, acceptăm și că nu trebuie să fie prezent la reunire? Și că mai are nevoie de câte-un șpriț înainte de meciuri? Îi dăm lui voie și să se certe cu scorțosul?

Adică selecționerul. Îi permitem totul în speranța unui gol care să ne scoată din foamea de puncte? De ce? Nu e acolo Marica? Dar Gigel, Bănel? Costel al lu” Mititel”? Mirel?

Hai, dom”le, că doar n-om fi chiar așa disperați!