Taher a băgat în Rapid milioane de euro și s-a trezit – cam târziu, dacă e să mă întrebați pe mine – că nu s-a ales cu nimic. După ce iordanianul a mai fost prostit de 250.000, a venit rândul altora. Într‑un moment lacrimogen, conducătorii – care-or mai fi și ei – fac apel ca suporterii să cumpere obligațiuni! Trec peste faptul că acestea nu există fizic, e doar încă un „broiect” precum cel din vară cu Peseiro. Ignorăm și faptul că multele proiecte similare de la noi au fost sortite unui eșec lamentabil. Unii s-au ales cu banii, fanii și clubul cu nimic.
De fapt, ce naiba sunt alea obligațiuni? Pe scurt, sunt folosite (în general) de instituții publice pentru a atrage bani de la populație, urmând a fi returnați cu dobândă. Finalul e partea interesantă. Ce să returneze Rapidul când n-are bani nici să descuie ușa la autocar? Nu e corect. E folosit cuvântul „obligațiuni” pentru că sună mai bine. În realitate, păcăleala e mai mare ca „dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine”. E un fel de „dormi liniștit, Copos lucrează pentru tine!”, adică mult mai înfricoșător. Dacă tot e să se facă apel la fani, măcar să se facă unul corect, care ar suna cam așa: „Proștilor, am cheltuit aiurea milioane fără să facem mai nimic, nu mai avem pe cine să jecmănim, așa că veniți voi și dați, chiar și 10 lei, de la zeci de mii de fraieri e ceva”! Și dacă e să promită ceva în schimb, decât dobânzi, acțiuni sau alte iluzii de la un club fără nicio perspectivă la ora actuală, mai bine și-ar asuma cei de acolo un lucru mai simplu: nu ne mai batem joc de Rapid…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER