Degringolada din ultimii ani de la Steaua nu e mai bine reprezentată pe teren decât de golul marcat aseară de Chiajna. Șapte steliști sunt în preajma careului mic, la un corner, dar Vlad Munteanu reia nestingherit în poartă. O asemenea contraperformanță în ce privește organizarea echipei nu este posibilă atât de ușor. E nevoie de ani de zile în care se schimbă cel puțin trei antrenori și cel puțin zece jucători pe sezon. Este foarte important ca niciun jucător să nu se cunoască personal cu altul de mai mult de doi ani. De asemenea, este foarte util ca antrenorul să nu apuce să învețe unde sunt vestiarele și să nu aibă un birou stabil. Iar ca „succesul” să fie garantat, cel mai bine e ca spectatorii să fie îndepărtați.
Ei bine, Steaua a reușit toate astea cu o dexteritate demnă de Cartea Recordurilor. E și firesc că Becali nu mai înțelege absolut nimic din ce se întâmplă, deși aici e necesară o precizare: el face să se întâmple toate astea. Steaua n-arată că ar avea vreo idee tactică, dar nici nu-ți vine să-l critici pe Ilie Stan, e aterizat prea din scurt acolo. Pe jucători îi poți face ușor praf când își dau cu stângu’-n dreptu’ (în cazul lui Florin Costea aseară viceversa), dar tot ei vin cu o execuție fenomenală.
Așa a egalat Tănase aseară – e imposibil să nu-i aplauzi reușita, la fel însă și să nu-i remarci apatia generală din celelalte 89 de minute. Iar diferența a fost făcută mai degrabă de numele de pe tricouri, mai exact cel al echipei. În timp ce Chiajna a reușit o superfază, nimerind doar transversala, Rusescu a finalizat sec un contraatac și a făcut 2-1. Victoria e însă neconcludentă. Cel puțin eu n-aș băga mâna în foc nu că Steaua va fi de Crăciun sau de Paște pe primul loc, dar nici măcar că va fi în primele șase, acolo unde aseară a ajuns gâfâind cu echipa din „orașul” care n-are bani de canalizare, dar are pentru echipă de prima ligă. Scuzați, Steaua e chiar pe 5, noroc că Pandurii au un gol în plus primit.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER