Manchester matchday

Ziua unui meci cu Otelul nu poate fi una cu adevarat speciala in Manchester. Dimineata dupa-amiaza, orasul isi vede linistit de treaba lui, singurele semne ale faptului ca se joaca partida fiind fanii galateni razleti pe strazi, respectiv vanzatorii de fulare personalizate. Si apropo de fulare, sa remarcam ca United a facut fulare speciale pentru meciul cu Otelul, dar Otelul nu si-a permis sa faca fulare speciale pentru meciul cu… United!

2 lire tramvaiul pana la meci

Traficul, altfel rezonabil in Manchester dupa criterii de Bucuresti, se aglomereaza la orele de varf si devine aproape imposibil la ora meciului. Asa ca ne-am urcat in transportul in comun, cum probabil fac multi din cei care merg la meci, iar pe tramvai am dat doar 2 lire, fata de 10-15 lire cat ar fi fost taxiul. Si am ajuns in Trafford, suburbia de care apartine de fapt Manchester United. Faptul ca e din afara orasului practic este si motivul pentru care probabil mai multi oameni din Manchester tin cu City, clubul care se identifica direct cu City of Manchester, nu cu o suburbie.

In preajma stadionului incepe forfota. Orice loc la o terasa sau un pub e ocupat, orice mic stand de mancare are clienti, orice vanzator de suveniruri cu United are succes. Lumea e insa linistita, nu ti se pare niciun moment ca ai putea nimeri intr-o bataie sau altceva periculos. Strazile din jurul stadionului sunt inchise pentru trafic, iar casele tipic englezesti se intind randuri, randuri si par si ele inchis pe perioada meciului.

35 de case la magazinul oficial

Desi peste 74.000 de spectatori au venit aseara, n-am auzit sa fie probleme la porti, dovada ca trei sferturi au intrat in ultimele 15 minute inaintea partidei. Mi-era si teama ca nu se umple stadionul, dar s-a umplut. Cea mai mare nebunie e insa la magazinul oficial de la Old Trafford, care pentru cateva ore se transforma intr-un supermarket romanesc in ziua deschiderii cand se dau reduceri. Abia poti calca in magazinul aprovizionat insa bine si super-organizat la casele de marcat: nu mai putin de 35 functioneaza, astfel ca nu stai aproape deloc la coada! Ce poti sa cumperi? Mai bine intrebati ce nu poti sa cumperi! Dar nici asta nu stiu sa va spun pentru ca sunt de toate acolo. Iar produsele similare cu cele de pe strada costa 2-3 lire in plus, dar sunt si putin diferite – nu vei gasi aceleasi fulare pe strada si in magazinul oficial.

Istoria e peste tot

In jurul stadionului, impresionanta e zona dedica catastrofei de la Munchen. Probabil ca am sa revin intr-un articol ulterior pe tema asta. Dar se vede ca traditia si respectarea ei sunt piloni de baza ai ultra-modernei altfel organizatii Manchester United. La fiecare pas apare cate un semn dedicat istoriei impresionante a clubului. Iar langa, mesaje in limba romana pentru suporterii oaspeti.

Internetul e praf

Pe stadion, sentimentul ca n-au cum sa incapa acolo aproape 80.000 de oameni dispare abia cand apar spectatorii si te uiti spre ultimul rand din inaltimea tribunei. Locul pentru presa e la tribuna intai in termenii nostri, usor lateral dreapta. Locurile sunt cam inghesuite, in siruri de cate trei, dar sunt dotate cu monitor si vezi meciul in direct de pe Sky. Asta e partea buna. Partea proasta e Internetul. Wireless-ul e aproape nefunctional in timpul meciului, desi e special pentru presa. Daca esti norocos sa primesti cablu, macar iti merge. Dar oricum, iata confirmarea ca stam mai bine la un capitol decat tari mai puternice. De altfel si la hoteluri sau alte locuri publice, conectarea la Internet este scumpa si viteza mica. Langa masa presei, chiar langa locurile Radio Romania, au luat loc Scholes si Giggs. Au dat autografe, s-au fotografiat, iar la final chiar au salutat ziaristii romani cand au plecat, ce diferenta!

Tribuna traieste meciul

Despre atmosfera am scris si azi in ziar. N-am sa insist prea mult. Mie mi se pare diferita de ceea ce suntem noi obisnuiti. Nu exista galerie, nu se canta atat de mult, cat se traieste meciul. Poate ca o problema la United pentru absenta cantecelor e si numarul mare de spectatori straini, fani din alte tari, care nu cunsc cantecele. Dar tribunele traiesc efectiv partida. Poti sa intelegi meciul cu ochii inchisi dupa cum exulta, ofteaza, aplauda, huiduie tribunele. Instant, pe aceeasi voce, se declanseaza reactia tuturor in functie de faza. In plus, lumea nu se ridica de pe scaun decat daca e gol sau daca aplauda in picioare. Si oricum la fiecare ridicare in cateva momente se aseaza la loc. Galatenii au fost singurii care au stat permanent in picioare, si tot singurii care au cantat aproape permanent. Bravo lor ca s-au facut auziti chiar nefiind foarte multi.

Gazonul e vedeta

Gazonul e cum ar trebui sa fie un gazon si cand ploua: perfect! Deja inainte de meci se repara micile gauri facute de incalzire, la final, dupa doar cateva minute, se tunde iarba. In zilele fara meci, instalatia de „soare artificial” creste gazonul unde e nevoie. Langa stadion, intr-o parcare, sunt zeci de astfel de utilaje. In plus, gazonul e inaltat cam o jumatate de metru fata margini si tribune. Asa ca reclamele se vad bine doar la televizor si de foarte sus, in rest fiind acoperite de „inaltimea” gazonului. Nu pot gasi alta explicatie pentru asta decat vizibilitatea mai buna, neincomodata de reclame, pentru cei din primele randuri.

Final cu si fara autografe

La final, mii de oameni asteapta la vestiare pentru autografe. Iesirea fiecarei vedete de la Manchester e insotita de un zgomot infernal. Rooney isi face timp si pentru autografe, desi ploua si abia ce vorbise o jumatate de ora cu presa la zona mixta. Interesant, Rooney vorbise exclusiv cu presa scrisa, refuzand televiziunile, desi a petrecut mult timp la zona de interviuri! De Gea a vorbit doar in spaniola, iar majoritatea super-vedetelor, ca Ferdinand, Valencia, Nani, Evra au plecat fara interviuri. Cei tineri, neconsacrati inca, au fost cei mai deschisi, iar Park Ji-Sung a fost efectiv tinut cu forta de niste ziaristi asiatici. Autografe nu au voie sa dea acolo, desi sunt pasionati si printre jurnalisti.

P.S.: Vreau sa fac o precizare pentru cativa comentatori la postarea anterioara: n-am venit la meci cu avionul Otelului, deplasarea mi-a fost integral platita de ziar. Desi n-ar fi fost o problema sa vin nici cu avionul Otelului, asa cum ziaristii englezi au venit cu Manchester, pentru ca am fi platit si deplasarea in acel mod

P.S. 2: Cu siguranta reportajele, impresiile mele sunt subiective. Nu pretind ca este adevarul absolut despre Manchester, nici nu poate fi dupa doar doua zile.