Un singur lucru lipsește dinspre Timișoara. Sau mai exact dinspre patronatul Timișoarei. După excluderea din Europa și retrogradarea din Liga I, am auzit de toate. Conspirații, acuze, invective. Am văzut și documentele care probau, cică indubitabil, nedreptatea care se făcuse. Le-au văzut și cei de la TAS, dar lor li s-au părut totuși dubitabile. Un elvețian, un italian și un portughez sau ce-or mai fi fost judecătorii de la Lausanne au zis că retrogradarea e pe bune. Degeaba. Și după aia am auzit tot de nedreptăți, s-a cerut motivarea tribunalului, războiul a continuat, deși, practic, nu mai exista adversar. În plus, a început vânzarea en-gros de fotbaliști, amenințările că finanțatorii se retrag, deși tocmai retragerea lor prematură provocase în realitate toată nebunia. Continuă lupta cu autoritățile locale și cu ANAF-ul. Ce mai tura-vura, toată lumea are o vină, fie ea cât de mică, dar în general foarte mare.
De parcă drama nu-i de-ajuns, transferurile sunt anunțate ca lovituri de imagine și mari succese, uitându-se atunci când Pantilimon semnează cu Manchester City, de exemplu, eșecul care a îngropat aproape iremediabil imaginea Timișoarei. Iar de data asta nu vorbesc doar de clubul de fotbal, ci de fotbalul pe plan local.
Mi se pare însă incredibil că în orele de emisie, între zecile de mii de cuvinte rostite, nu s-au regăsit niciodată, dar absolut deloc, câteva atât de simple: îmi pare rău, am greșit, îmi cer scuze, regret. Sau măcar una dintre variante. E un detaliu, poate, vorbe care nu țin de foame, dar ar fi măcar o dovadă de respect. Ce cuvânt depășit! Mie, spre exemplu, îmi pare rău că uneori m-am lăsat păcălit de discursul aparent logic al celor care au îngropat clubul, poate uneori prejudiciind pe altcineva. Niște scuze măcar meritau zecile de mii de spectatori, miile de timișoreni care au ieșit pe străzi pentru un club nemeritat de prost condus. În schimb, continuă aberațiile fără sfârșit ale unui finanțator care are o singură mare calitate: nu există altul mai bun ca el. De fapt, nu există altul. Punct. La fel cum nu exista nici când a fost acceptată de Timișoara această situație. La câte plusuri are capitala Banatului, disponibilitatea oamenilor de afaceri de a investi în sport nu se numără printre ele. Din fericire, situațiile astea sunt trecătoare.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER