Să înceapă blaturile!

Blaturile de pe teren. De toate tipurile. Reciprocități, ajutoare pentru titlu, aranjamente pentru pariuri. Blaturi pe care le vede toată lumea, le reclamă presa, dar nu se agită nimeni. Nașu și Mitică merg mai departe.

Blaturile cu arbitri. Vorbește toată lumea despre despre ele, se spun nume, sume și meciuri. Acuzații care mai de care mai spectaculoase, cu urmări care mai de care mai fâsâite. Alianțe care mai de care mai nefirești ale celor care sunt nemulțumiți nu neapărat că arbitrii fură, ci că nu (mai) fură pentru ei. Nașu și Mitică merg mai departe.

Blaturile de la Comisii. Decizii strigătoare la cer, multe contrazise ulterior fără emoții de instanțele internaționale. Interese și legături știute de toată lumea fotbalului. Tărăgănări nesfârșite, și ele pe interese, decizii contradictorii și absurde. Nașu și Mitică merg mai departe.

Începe o nouă ediție din Liga lui Mitică, denumită pe nedrept așa față de Nașu, care are un merit evident în nivelul la care a ajuns fotbalul intern. Este campionatul în care mica înțelegere, pe blat, este campioană an de an. Este campionatul în care densitatea de personaje dubioase pe metru pătrat este mai mare ca oriunde altundeva. Este campionatul în care circul din jurul meciurilor face audiență mai mare decât meciurile. Este campionatul în care ar trebui să se vândă drepturile TV pentru declarațiile patronilor, nu pentru jocuri.

Totuși, e campionatul care ne place cel mai mult. E sportul pe care îl iubim, e întrecerea pe care am adoptat-o și pe care refuzăm să o părăsim în ciuda tuturor argumentelor care ne spun că asta ar trebui să facem. Sigur că în noul ProSport XL toate cele enumerate mai sus își găsesc tot mai rar locul și doar ca să semnaleze abuzurile, iar spațiul pentru sportul adevărat a crescut semnificativ. Vom striga în continuare „Jos Nașu! Jos Mitică!” și vom lua atitudine față de starea în care cei doi conducători au adus fotbalul. Dar nu vom abandona sportul pentru simplul motiv că, atunci când echipele sunt față în față, mingea la mijlocul terenului, tribunele agitate și se aude primul fluier, nimic nu se compară cu emoția pe care ți-o transmite jocul în sine.