Secretul nu e să arunci milioane de euro pe transferuri, chit că un jucător bun în plus nu strică niciodată. Secretul nu e să te dai mare pe unde apuci, să te umfli în pene cu te miri ce realizări, să te lauzi cât ești de bun. Secretul nu e nici să-ți ironizezi adversarii. Secretul e să-ți vezi de treabă cinstit, să muncești, să-ți respecți meseria, să ajungi să te laude alții, să faci jucători pe care alții să vrea să arunce milioane. Și nici măcar nu e un mare secret. Poate că Grigoraș nu va termina cu Pandurii pe primul loc. Dar deja și-a câștigat un respect demn de primul loc și, foarte important, atât ca antrenor, cât și ca om. Face mai mult decât toate trofeele posibile, mai mult decât toți banii de pe lume, mai mult decât faima trecătoare. Grigoraș nu simte nevoie să urle „tiki-taka Pandurii” pentru că o arată echipa pe teren. Nu trebuie să se forțeze să pară inteligent, pentru că e. Nu trebuie să se laude, pentru că e firesc lăudat.
La polul opus se află o groază de oameni cu diverse apucături. Bonetti se umflă în pene cu o „grande partita” care i-a adus victoria în minutul 94 pentru ca ulterior să piardă în același minut fără să simtă vreo jenă. Șumudică preferă în continuare circul. Lui Mureșan nu-i mai ajungi la vârful nasului. Fanii Rapidului au luat-o razna. Reghecampf susține că preferă să piardă, decât să câștige cum a făcut-o Vasluiul. Sigur că da… Sunt convins că și Vasluiul preferă să piardă, decât să câștige cum a făcut-o Steaua aseară, cu gol din ofsaid.
Și pentru că tot am ajuns în Ghencea, să zăbovim puțin. Hegemonia care trebuia să înceapă acum câțiva ani, a început, doar că e de fapt mârlănia. Un club ca Steaua, cu istoria pe care o are, fanii care o înconjoară și prezentul care îi dă speranțe, traversează cel mai jenant moment din punct de vedere al imaginii publice. Ar fi nedrept ca asta să umbrească eforturile care se fac la Steaua, lotul clădit după multă vreme bine, munca serioasă și sănătoasă a echipei. Dar are toate șansele să o facă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER