N-am crezut vreodată că steliștii vor lua atât de în serios mesajul „Pe ei, pe Motherwell!” și îi vor călări pe scoțieni în halul ăla. O echipă mai slabă și mai disperată ca Motherwell n-aș putea spune când am mai văzut. „Mother” a fost mai degrabă „not well” aseară, în timp ce Steaua – asta e noutatea – a fost mai degrabă „not bad”. Adică n-a jucat rău deloc, ba chiar foarte bine. Ok, un adversar atât de modest încât Grzelak a părut Cristiano Ronaldo, iar Bănel Nicoliță nici mai mult, nici mai puțin decât Kaka. Ceea ce e evident exagerat față de realitate.
Și totuși, Grzelak e evident pe plus până acum: a marcat la prima atingere în returul cu Ujpest și a dat două pase decisive ieri, una mai frumoasă decât cealaltă. Iar Nicoliță s-a remarcat, după multă vreme, nu doar pentru maraton, ci și pentru efectele fotbalistice ale acestuia.
Mai puțin evidentă, dar cu atât mai importantă, este însă contribuția lui Bergodi la ceea ce am văzut aseară. Și nu vorbesc doar de titularizarea inspirată a lui Bănel sau de introducerea dovedită la fel de oportună a lui Grzelak la nevoie. Când Steaua pasează în viteză, presează permanent adversarul, încearcă artificii și îi și reușesc, e clar că atmosfera în Ghencea e alta. În rândul jucătorilor nu putea să o schimbe decât Bergodi.
Iar împăcarea cu suporterii, într-un moment de luciditate pe cât de rar al patronului, pe atât de bogda-proste-că-a-fost-făcut, a picat la țanc. După jocul mai degrabă modest cu Ujpest, evoluția de aseară, mai presus de scor, prevestește un trend ascendent la Steaua. Dacă nu e vorba doar de o eroare a graficului cauzată de niște scoțieni ma zgârciți cu fotbalul decât în cele mai bune bancuri.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER