Să încep cu vestea bună sau cu aia proastă? Vestea proastă: Twente e, așa cum ne așteptam, mai bună. Vestea bună: Steaua n-a jucat rău și mai are șanse de calificare, fie ele cât de mici. A fost însă nevoie de-o repriză de coșmar ca să realizeze că Dănănae (încă) n-are cum să fie titular. Ilie Stan știa asta, a încercat să găsească alte soluții în pregătiri, dar a ingorat-o pe cea mai evidentă.
Martinovic a stat o repriză pe bancă în așteptarea confirmării oficiale că Dănănae e victimă sigură cu Ola John. Pe olteanul zăpăcit de liberiano-olandezul cu nume de salut în spaniolă l-au salvat lufturile incredibile ale lui Luuk de Jong, dar e greu de crezut că golgheterul olandezilor ar fi irosit șanse la infinit. A intrat Martinovic și parcă duelul pe dreapta Stelei s-a mai echilibrat, chiar dacă a venit golul și taman de la același enervant Ola. A fost însă rezultatul unei gafe individuale a lui Prepeliță și abia apoi execuția de lux a olandezului.
Ar fi însă prea ușor ca acesta să fie găsit singurul vinovat, deși cel mai probabil așa se va întâmpla. Sau s-a întâmplat deja – la ora la care scriu, primul deszăpezitor al Stelei încă n‑apucase să îngroape pe nimeni în urma meciului. Victoria olandezilor a fost însă rezultatul unei presiuni constante și unei superiorități evidente, chiar dacă pe secvențe s-a văzut și calitatea Stelei. O echipă care s-a antrenat prin baloane și săli de forță, care a făcut zeci de transÂferuri, dar n-are fundaș dreapta, își diminuează singură șansele de a se auto-depăși în fața unui adversar mai bun. Sigur că Steaua ar fi putut conduce inițial sau egala ulterior, dar ar fi fost doar o păcăleală. Ceva în genul gazonului vopsit verde, dar care ascunde nenumărate gropi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER