Versurile imnurilor și refrenele tribunelor sună transcendent si grav. Declarații de dragoste ireversibile, scrise în destinul fiecăruia și care se sfârșesc doar o dată cu moartea.
Cam la fel de idilic și idealist ca discursul preotului în fața mirilor. Și dintr-o privire la originea dragostei vedem o realitate mult mai prozaică și destinsă.
O prietenă a mamei mele spunea că nu ne căsătorim cu persoana vieții noastre, ci cu prietenul din momentul în care ne hotărâm să facem pasul. Este vorba de vârstă, mai mult decât de dragoste. La fel se întâmplă și în fotbal. Fascinația pentru jocul unei echipe când avem 12 ani ne face să o alegem ca partener de viață fotbalistică. În schimb, o asemenea atracție la 25 de ani provoacă în noi admirație sau invidie, dar nu ne mai schimbă culorile.
Ne alegem echipa urmând o tradiție sau refuzând-o. După preferințele părinților sau bunicilor, sau împotriva lor și după un unchi dizident mai simpatic ce se opune autoritarismului tatălui. Ne alegem echipa pentru că ne-am născut într-un anumit oraș, într-un anumit cartier, lângă un anumit stadion. Ne alegem echipa pentru că ne îndrăgostim de Florentin Petre, ca prietena mea Cristina, care ținea cu Steaua până ce, adolescentă fiind, se îndrăgostise de Florentin Petre.
Apropierea mea de Rapid vine dintr-o întâmplare spaniolă. Prietenul meu Sergio Barberá lucra într-o fabrică alături de un imigrant român. El i-a dat un tricou cu Real, iar românul i-a răspuns cu unul vișiniu. Înainte să vin în România ca student Erasmus, tricoul rapidist cu publicitate Ladorna, numărul 4 și numele lui Rada pe spate a ajuns la mine. Ajuns în București, într-o seară plicticoasă de toamnă, am decis să-mi omor timpul și curiozitatea vizitând stadionul Giulești. Mi-au plăcut atmosfera și oamenii, m-am simțit bine și am devenit simpatizant al Rapidului.
Ne alegem echipa după prieteni și schimbăm culorile saturați că nu apar prea des la televizor. După două călătorii la niște prieteni din San Sebastian, fratele meu devenise suporter al Real Sociedad. Nu avea mai mult de opt ani și primise atunci o grămadă de cadouri alb-albastre: perna, tricou, pantaloni, training. Timp de doi ani de zile a răspuns „cu Real Sociedad” când cineva îl întreba cu cine ține. Dar într-o după amiază, uitându-ne la știri, mi-a pus o întrebare plină de dezamăgire: de ce niciodată nu apare Real Sociedad la televizor? Și a început să țină cu Real Madrid.
Tuturor însă, indiferent de motivul care ne-a făcut să ne alegem echipa, acum ni se pare de neconceput că s-ar putea cândva să fie altfel.
Marcel Gascon, corespondentul în România al agenției spaniole de presă EFE, scrie în exclusivitate în România pe www.prosport.ro și în ProSport.
Marcel are 25 de ani, este născut la Castellon și a studiat jurnalismul la Universitatea Complutense din Madrid, dar și la Universitatea București. Vorbește fluent româna, scrie în română, locuiește în București și, deși este corespondent pentru toate domeniile, are o pasiune pentru sport.
Marcel scrie atât despre fotbalul mioritic cu ochii unui spaniol, cât și despre lucrurile mai puțin la vedere din fotbalul iberic.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER