Înainte de intra în tribuna Giuleștiului pentru Rapid – Dinamo, un om cu o șapcă în cap aștepta spectatorii cu trei cutii imense de carton. Agitat, perfect conștient de importanța misiunii sale, scotea din cutii câte o rolă de bonuri de la Bricostore pentru fiecare și anunța că trebuie aruncat „la semnalul peluzei”. Odată așezat pe scaunul meu am examinat ruloul cu un coleg de tribună. Veneam după trei controale severe de care nu am fi trecut cu o simplă brichetă sau o sticlă de plastic cu dop, iar acum aveam în mână o rulă mare cât pumnul și compactă ca o piatră. E greu de imaginat o armă contra arbitrilor și jucătorilor rivali mai contondentă și usor de dirijat. Când fotbaliștii au intrat pe teren sâmbătă, fiecare rapidist prezent pe stadion avea câte una în mână, din partea casei.
Imediat după frumoasa coregrafie, când echipele au început jocul, un bătrân venerabil vecin de scaun m-a întrebat dacă Rapidul e în alb. I-am zis că e în vișiniu, și a explicat cu aceeași modestie că e din Câmpulung și vine prima oară în Giulesti. „Iubesc Rapidul de mic”, a adaugat zâmbind printre cântecele și strigăturile tribunei. Ochii lui albaștrii senini și gesturile pline de educație erau uimitor de discordante cu oamenii inflăcărați din jurul lui injurând furios galeria lui Dinamo.
Spre final, dar nu numai, Dinamo trăgea de timp la fiecare aut sau șut spre poartă. Jucătorii din Ștefan cel Mare se comportau ca și cum ar fi lideri ai campionatului, iar egalul ar fi fost un rezultat pozitiv împotriva unui adversar direct foarte periculos. Pasivitatea dinamovistă mi s-a părut cu totul inexplicabilă, având în vedere că Rapidul nu i-a pus deloc probleme, iar Dinamo demonstrase că poate crea pericol fără probleme ieșind la atac, știind că are nevoie de puncte în lupta pentru Europa. Aceeași atitudine am văzut-o și în alte derby-uri la jucătorii Stelei și Rapidului. Nu au ambiție jucătorii granzilor Ligii I, nici măcar într-un derby cu tribune pline și proprii suporteri încurajând puternic echipa în deplasare?
Și o a patra mirare, care mi-a venit în timp cand scriu, la o zi după derby. Cum a putut cumpăra bilet la meci nenea din Câmpulung? Cum a reușit, dacă nici măcar nu știa cum se îmbracă Rapidul, să-i convingă pe baieții care pun întrebări de istorie la casele de bilete că e un rapidist adevărat și nu un dinamovist violent dornic de a provoca incidente în tribuna din Giulești?
Marcel Gascon, corespondentul în România al agenției spaniole de presă EFE, scrie în exclusivitate în România pe www.prosport.ro și în ProSport.
Marcel are 25 de ani, este născut la Castellon și a studiat jurnalismul la Universitatea Complutense din Madrid, dar și la Universitatea București. Vorbește fluent româna, scrie în română, locuiește în București și, deși este corespondent pentru toate domeniile, are o pasiune pentru sport.
Marcel scrie atât despre fotbalul mioritic cu ochii unui spaniol, cât și despre lucrurile mai puțin la vedere din fotbalul iberic.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER