7%

Decizia TAS în cazul Mutu aduce finalul logic al unei cariere impresionante în plan mediatic, dar mediocră în plan sportiv. Dintr-un singur motiv Mutu a existat pentru noi în ultimii ani: Hagi, Popescu, Petrescu, Ilie Dumitrescu sau Adi Ilie au fost învinși de vârstă, iar naționala trebuia lăsată pe mâna unui cuiva. Nu a celui mai bun, ci a celui mai tupeist. E și vina noastră: fără a studia cu atenție structura umană, am pus în cârca lui Mutu responsabilitățile clasice ale unui lider. Am aflat târziu că doar 7% dintre oameni au bagajul genetic necesar pentru a lua decizii. Restul oamenilor, dintre care face parte și așa-numitul Briliant, au două posibilități: fie nu iau decizii, fie, presați de mediu, le iau și plătesc pentru ele toată viața. Între aceste două posibilități s-a scurs până acum viața profesională și cea personală a internaționalului român. N-a avut reacție în momente esențiale (transferul la Inter, marile meciuri ale naționalei, penalty-ul cu Italia de la Euro 2008) și a luat cele mai proaste decizii posibile în chestiuni doar aparent colaterale activității de sportiv (divorțul de Alexandra, scandalul cocaina, apropierea de Nicu Gheară). Amenda ce urmează a fi plătită lui Chelsea reprezintă numai forma măsurabilă a decontului pe care Mutu este obligat să-l facă în fața unui sport pe care repetat l-a tras în piept și pe nas.