Prin minutul 80, Dinamo avea toate motivele din lume să arunce naibii mingea în față. La ce-o ieși. Acolo erau turnurile gemene ale ineficienței, Niculae și Miranda, iar scorul și dinamica de până atunci a derby-ului ar fi scuzat această manieră disperată. Oricum nu se aștepta nimeni la nimic de la ei. Cine a avut răbdare să urmărească fazele și să treacă peste teribila senzație de sterilitate a „câinilor”, a putut remarca insistența cu care jucătorii lui Rednic căutau culoarul salvator spre poarta lui Zapata. Cu pase scurte, nu cu bubuială în față. Așa lipsiți de inspirație, valoare, pregătire fizică, talent sau modernism tactic, Dănciulescu și ceilalți au revenit în joc tocmai pentru că au fost mai tari mental decât adversarii lor. Să ne amintim de câte ori în acest sezon, în condiții similare, nu a fost trimis Goian în careul advers pe post de stâlp pe telegraf! O atitudine cu adevărat pozitivă ca răspuns la întrebarea cum de ocupă o echipă ca Dinamo prima poziție în clasament?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER