Deși activează de atâta timp în fotbal, Borcea pare că-l trăiește degeaba. Nu reușește să priceapă mai nimic din profunzimile acestui sport. Nu știe să câștige – bine, în acest caz l-a ajutat și eterna obsesie Champions League! -, dar nu-și găsește resurse nici pentru a reacționa cu decență atunci când pierde. O înfrângere de parcurs, poate firească, în fața Mediașului, a fost transformată de Borcea într-o chestiune vitală. Eșecul ca stare bazală la Dinamo vine tocmai din managementul defectuos al eustresului și al distresului. Starea de echilibru n-are cum să persiste în Șoseaua Ștefan Cel Mare, pentru că pur și simplu nu există. Șefii „câinilor”, în frunte cu Borcea, au un ton coleric indiferent de subiect, încercând parcă să ajungă la excelența??? în tulburare marca Becali. Se simt datori nu doar să vorbească, ci să calce pe cineva în picioare atunci când lucrurile nu merg bine la echipă.
Fluviul nemulțumirii s-a îndreptat spre Bonetti pe la începutul sezonului, au urmat la rând jucătorii, adesea s-au intersectat și fanii, pentru ca acum să se revină la eterna și fascinanta temă a arbitrilor care prigonesc marea campioană a jocurilor din spatele scenei. Se cere eliminarea din arbitraj a lui Kovacs folosindu-se argumentul Lajos, ceea ce nu face trimitere spre nevoia de curățenie, ci spre a fura în direcția corectă! Fericirea lui Borcea stă probabil doar în capacitatea de a deține controlul absolut asupra arbitrajului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER