Habar n-am cât este de adevărat episodul accidentului făcut acum 20 de ani de Sabău. Statul ăsta are instituții, normal ar fi – aiurea! – să ne lămurească. Dar sunt 100% sigur că niciunde într-o lume civilizată un om cu profilul public al fostului optar al echipei naționale n-ar putea primi lecții de civilizație de la un bișnițar. Nicăieri gălețile de bălegar aruncate din spatele stânii din Pipera nu pot acoperi competența tehnică, capacitatea de muncă, inteligența și seriozitatea demonstrate de antrenorul Sabău.
În aceeași lume pe care probabil niciodată n-o vom descoperi niciodată aici, ci doar emigrând, un club de talia lui Dinamo nici nu și-ar pune problema să aleagă între un jucător de glorie și un mitocan de tribună oficială. Dacă nu să-l angajeze, măcar să-l apere public de aceste dejecții! Acceptând prin tăcere îndepărtarea lui Sabău, Dinamo a arătat nu doar de ce, de atâția ani, nu reușește o promovare amărâtă în grupele Ligii Campionilor, ci și de ce nu-și va depăși multă vreme de acum înainte condiția de breloc al samsarului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER