O spun punctele acumulate, poziția în clasament, precum și perspectiva dată de recuperarea celor șase puncte scăzute din neglijența conducerii administrative. Dar, peste toate aceste detalii cifrice, FC Timișoara sau cum s-o mai numi echipa de pe Bega la ora la care citiți aceste rânduri a dat o dovadă de caracter așa cum rar am putut vedea în Liga I. Steaua, Dinamo, Rapid sau CFR s-au dovedit atât de labile în situații evident mai puțin stresante încât o penalizare de acest tip i-ar fi angoasat până la retrogradare. Timișoara nu doar că nu s-a prăbușit, ci și-a continuat parcursul excelent al acestei toamne, dovedind tonus, valoare sportivă și tărie psihică. Reușita oamenilor lui Uhrin este încă o dovadă strălucită a ipotezei potrivit căreia motivația și organizarea pot conta mai mult decât talentul, gargara, jocurile de culise și valizele care gravitează în jurul celorlalte mari echipe românești. Continuarea acestei stări de grație depinde nu atât de fotbaliști și corpul tehnic, cât de măiestria retrasului-revenitului Iancu în a compromite atmosfera din orice incintă ar intra.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER