Mititelu… Corect, textul ar trebui să se oprească aici. Ce relevanță poate avea un guraliv devenit cunoscut după ce a pus mâna pe una dintre marile echipe de fotbal din România? Dar să mergem mai departe, considerând substantivul comun, cu explicația sa: patron din fotbal, omniprezent pe TV, combinator și degrabă vânzător de talente spoite în străinătate, spre propria căpătuire.
Revenind. Mititelu îi reproșează lui Răzvan că vrea la lot numai jucători care stau cu capul în pământ, devreme în cantonament și dispuși la sacrificiu. Ce jucători de națională pot să fie pămpălăii ăștia? Cum naiba să inspire ei respect adversarului dacă nu au capacitatea de a impresiona măcar pe tinerele patroane de Ibiza și pe fotografii aflați la pândă la ușa cluburilor?
Pentru Mititelu, a fi fotbalist înseamnă a fi mort de beat, curvar, autorul unui dribling reușit pe lună și al unui gol pe sezon, dar cu condica semnată la zi în paginile tabloidelor. După aceste fapte, nimic nu poate fi mai logic decât o convocare la prima reprezentativă!
Pentru a înțelege diferențele, poate ar fi bine ca Răzvan să-l fi invitat pe Mititelu în cantonament, într-o demonstrație „before and after Mutu”. Sigur, n-avem nicio garanție că ar pricepe. S-ar putea să se plângă de plictiseală.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER