Asistăm la cea mai importantă interacțiune a epocilor istorice din fotbalul contemporan. Plecarea lui Raul și venirea lui Mourinho constituie momentul-cheie din istoria modernă a Realului. Valoarea de simbol este dublată de valoarea în sine a transformării. Va duce Mou echipa madrilenă la nivelul strălucirii din epoca Raul? Chiar nu se putea găsi un rol pentru șeptarul de glorie în noua formulă a portughezului, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, la Inter, cu Figo?
La Schalke, Raul pleacă nu pentru motivația în sine de a lua Bundesliga, cât pentru a constitui opoziția în exil față de regimul actual de la clubul din Madrid. La cât de mare este gradul de simpatie al suporterilor Realului pentru de acum fostul atacant galactic, va trebui ca Mourinho să performeze la modul absolut pentru a fi iertat de incapacitatea de a ține pe loc legenda vie a echipei din ultimele decenii. Abia acum se poate vorbi în mod real despre creșterea presiunii la nivelul noului management tehnic al formației.
Dar peste toate rămâne echilibrul clipei. Raul a plecat din capitala Spaniei după o ceremonie decentă și emoționantă, marcată de calm și respect din ambele direcții. Cu siguranță nu i-a convenit să se despartă aproape de finalul carierei de echipa sa de suflet, dar a găsit puterea de a nu acuza, după cum oficialii madrileni au avut prezența de spirit de a-i oferi un final de contract pe măsura contribuției sale. Un model de civilizație pe care niciodată nu-l vom regăsi în spațiul imediat al fotbalului românesc.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER