Este indiscutabil ajutorul pe care arbitrii l-au acordat Unirii Urziceni atât în sezonul precedent, cât și acum. În acest context, devin ciudat-caraghioase declarațiile și manifestările pe care Stoica și Petrescu le au frecvent la adresa „fluierașilor”. Sinteza stării de suport urzicenesc îi aparține lui Gigi Mulțescu: „Domnule, dacă au reușit ei să-i fure pe Dinamo, noi ce mai putem să facem?!”. Însă din acest punct al evidenței pleacă o deosebire fundamentală între Unirea Urziceni și restul echipelor românești ajutate de arbitraje de-a lungul timpului în prima divizie. Dinamo, Steaua, ca să nu mai vorbim despre Ceahlăul Piatra Neamț sau Gloria Bistrița, au o istorie încărcată de jafuri cu fluierul. Sprijin pe care au înțeles cel mult să-l folosească în interesul personal al câtorva persoane din club, fără o capitalizare corespunzătoare la nivel european. În loc să vândă jucătorii „vopsiți” în meciurile cu arbitraje corespunzătoare, Urziceniul i-a păstrat și a pus performanța europeană în prim-plan. Reușita din acest sezon de Champions League – care nu poate fi pusă în legătură cu prestația arbitrilor din cele cinci meciuri ale grupei – nu scuză, dar acoperă scandalurile interne. Iar statisticile și mai ales memoria afectivă vor reține peste ani nu victoria cu dubii de la Piatra Neamț, ci povestea unei echipe din Bărăgan care are șansa istorică, întâlnind un VfB Stuttgart aflat în convulsii interne, de a ajunge în premieră în primăvara europeană a Ligii Campionilor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER