Țălnar poate fi suspectat că este geniu sub acoperire al managementului sportiv atunci când spune că trebuie „vândut un jucător de 22 de ani și investiți banii astfel obținuți în jucători de 18-22 de ani”. Cu care ce ar urma să facă Dinamo? Păi cam ceea ce a făcut și cu Ropotan, cel degrabă scos acum la mezat în spațiul rus. Forțarea intrării în prima echipă, tolerarea indisciplinei tactice și a unui comportament adesea agresiv, precum și rolul de martor abulic al petrecerii lui Pulhac sunt punctele cheie ale unei cariere. Vânzarea lui Ropotan ne întoarce în negura anilor 90, atunci când jucătorul român de fotbal care bifa mai mult de două sezoane ca titular la Steaua sau Dinamo era degrabă trimis la export. O materie primă pe care frații impresari o transformau, până la parafarea actelor, în aur curat, dar care, după primele meciuri, își dezvăluia latura coclită. După câțiva ani în care, pe fondul creșterii economice, am avut și iluzia că ne vom ridica din punctul de vedere al performanței în fotbal, constatăm un viraj brusc spre un timp care excludea suporterii și umfla aceleași buzunare.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER