Michel Hidalgo, antrenorul cu care naționala Franței a luat titlul european în 1984, se întreabă în France Football de ce Domenech preferă formula cu doi mijlocași defensivi. „De cine ne temem? România și Serbia nu sunt la nivelul nostru!”, spune domnul Hidalgo, care vede într-o abordare ofensivă singura cale de împăcare dintre echipă și public.
Momentul este delicat, iar Domenech, că le place sau nu francezilor, are sarcina de a schimba generațiile. Nota bene, în Feroe, Franța a jucat pentru prima dată fără a avea pe teren vreun jucător din marea echipă care lua titlul mondial în 1998, ceea ce l-a făcut pe Alou Diarra să declare că „victoria a fost extrem de importantă pentru viitorul nostru”.
În mult mai micul Paris, în lipsa unor oameni competenți care să se pronunțe la obiect asupra problemelor primei reprezentative, liderul de opinie al opoziției a fost Borcea. Doar că el avea numai interese, nicidecum o viziune despre noua atitudine de la echipa națională. Îl interesa doar să-l vândă pe Marius Niculae, nu să aducă lotului plusvaloare, aport la rezultate pozitive și, implicit, apropierea de fani. De fapt, pentru prima oară în ultimii 20 de ani un meci cu magnitudinea unei dispute cu vicecampioana mondială nu mai trezește pasiunea și emoția de altădată. Cum să avem resurse interioare pentru a aprecia o victorie în fața pescarilor?!
Câtă vreme ne vom comporta, la toate nivelurile, de parcă am fi contat vreodată cu adevărat la nivel de echipă națională, nu ne putem aștepta decât la victorii conjucturale și înfrângeri de bază.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER