Vă amintiți noaptea aceea? Sau dimineața următoare, când ați mers la școală sau la serviciu și le-ați spus colegilor: „Ați văzut că a revenit Hagi la echipa națională? L-a convins aseară Adrian Păunescu, la Antena 1!”
În acea perioadă, împăcările erau posibile nu pe bani și interese, ca acum, ci având un fundament emoțional, patriotic. Poetul l-a convins pe decar să joace nu pentru inamicul Pițurcă, atunci selecționer, ci pentru oamenii ca mine, ca tine, care am simțit momentul și am rămas până spre dimineață la TV pentru a fi martorii uneia dintre cele mai importante decizii din fotbalul românesc contemporan. Implicațiile se știu, pot fi consultate în arhiva CE din anul 2000, practic în acea emisiune s-a decis prelungirea cu câțiva ani a stării de grație a fotbalului nostru.
Acum, la numai un deceniu distanță, Rădoi parcă s-ar retrage de la echipa națională, din senin, iar acest punct de vedere este împărtășit, mai mult sau mai puțin vocal, de mulți dintre tricolori. Subiectul însă pare să intereseze doar găștile din fotbal, fără o extensie prea importantă la nivelul societății. Cum să plece dintr-un loc în care nu a ajuns, de fapt, niciodată? Criza de rezultate la prima reprezentativă este direct proporțională cu criza de imagine, de suport popular, de identificare cu purtătorii tricourilor odată galben-câștigător. Naționala coboară încet, iar versurile poetului Adrian Păunescu, care odinioară vibrau în sufletul lui Hagi, s-au transformat într-un traseu electrocardiografic mult prea liniar pentru a mai spera.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER