Nu atât golurile, cât ceea ce a urmat după cele două reușite de aseară îl plasează pe Andrei Cristea în grupul marilor jucători ai Ligii I. Reținând bucuria doar pentru sine, a adus un omagiu unei echipe și unor suporteri care nu produc în general prea multă emoție în prima divizie. Dacă ar fi făcut ca toate visele după goluri, nimic din universul exterior nu s-ar fi modificat fundamental – eventualele sesizări din partea oficialilor sau a fanilor ieșeni n-ar fi interesat oricum prea mult. Dar starea sa interioară, dominată de renașterea spectaculoasă ca fotbalist în perioada petrecută în Copou, nu i-a permis mai mult decât un zâmbet. Ușor de interpretat chiar ca o mulțumire adusă gazdelor, care l-au ajutat să renască atunci când părea blocat pe veci în proiectul celor două goluri marcate cu Valencia, pe când evolua la Steaua.
Dacă va rămâne în continuare pe mâni bune și va fi ferit de accidentări, Andrei Cristea ar putea deveni chiar liderul generației post-Mutu. Echipa națională se poate reconstrui doar cu oameni de caracter, care au trecut prin situații delicate, dar au avut știința de a le survola și, mai ales, de a rămâne recunoscători binefăcătorilor. Aceștia din urmă s-au întristat aseară din cauza rezultatului Politehnicii, dar au avut măcar sentimentul unic al salvării unui destin profesional.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER