Varga și Bălan există cu adevărat doar în aceeași propoziție cu Dan Petrescu. Sau pentru zona de scandal, pe aceeași parte a universului pocit al dreptului de a evolua cu domnul Șiman. Avem două paliere: cei doi au demonstrat secvențial o oarecare valoare, prin raportare la fotbalul mare, dar le este imposibil să aibă continuitate din cauza unei forme contractuale care i-ar face invidioși probabil și pe cei mai performanți stăpâni de sclavi.
Nimic nu poate fi mai simplu. Patronul Sportului cere bani serioși pentru a-i ceda definitiv pe Varga și Bălan, dar îi lipsește argumentul major pentru cotația atât de înaltă: cum să plătești atât de mult pe doi fotbaliști despre care nu știi altceva decât că pot juca bine cel mult jumătate de sezon?! Șiman trăiește într-un cerc atât de vicios din punct de vedere logic, încât actele perfect în regulă pe care probabil le aduce ca argument în relația cu jucătorii nu-l ajută, ci dimpotrivă. Exagerează atât de mult cu negocierile, încât firescul unui transfer, cum este cel de acum, la Rapid, se transformă într-o telenovelă în care până și Copos devine un personaj simpatic, cooperant și chiar generos.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER