Atunci când 44% din totalul suporterilor țin cu Steaua și numai 3.000 de oameni se prezintă la stadion pentru prima partidă jucată cu spectatori după săptămâni bune, definiția pasiunii trebuie urgent reconsiderată. Sau măcar nuanțată. Cea mai iubită echipă din România reușește cu un unic talent să-și țină la distanță – în cel mai bun caz, în fața televizorului – un număr uriaș de fani declarați. Nici măcar frustrarea, furia la adresa patronului actual sau curiozitatea de a-l revedea din nou acasă pe Stoichiță n-au fost suficiente pentru a asigura o afluență mai mare în Ghencea. Pe oameni nu-i mai interesează la modul proactiv Steaua, după cum nici Dinamo, Rapid, CFR sau Timișoara n-au găsit în timp formula prin care să profite de disponibilitatea afectivă a suporterilor. Ne aflăm astfel în situația paradoxală de a constata existența unei majorități absolute de suporteri interesați de fenomenul Ligii I, dar care refuză să ia parte la jocul actual. Și nici nu vor putea fi atrași pe viitor cu strategii de marketing care pun în centru scandalul perpetuu. Controversele fără sfârșit aduc rating – audiență selectată de cele mai multe ori din grupele cretinoide ale fanilor – dar niciodată nu vor duce la un comportament de consum în relație cu echipa favorită. Să fim serioși: în acest moment, cumpărarea unui bilet la meci sau a unui tricou al Stelei este sinonimă cu susținerea financiară directă a business-ului personal al lui Becali, nicidecum a intereselor clubului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER