Dacă venea Jose Mourinho cu declarațiile făcute acum de Gică Popescu la adresa celor de la Dinamo, s-ar fi găsit vreo câțiva care să-l considere arogant penibil pe portughez, dar cei mai mulți i-ar fi dat dreptate în absolut. Avem un fotbal slab, în care o echipă formată din stranieri mediocri a luat anul trecut campionatul, iar una care mizează pe români cam expirați este considerată principala favorită pentru 2009. Când emițătorul este fostul căpitan al Barcelonei, intervin nuanțele. De la cele de tip ultras ale lui Borcea la cele moderate, de genul: „Da” el de ce nu face, e bun doar de gură!?” Astfel de mesaje, ale lui Popescu și ale altora din generația lui, ar fi folosit mai demult, când erau încă în activitate, înainte ca timpul și slăbiciunile individuale să-i transforme dacă nu în victime, măcar în figuranți ai filmului de categorie C pus în scenă de regizorii Nașu” și Corleone. Acționând dubios, ca în cazul demiterii lui Pițurcă din 1999, apelând la mesaje care i-au ostilizat, în loc să-i atragă, pe votanți în campania de la FRF și tăcând solemn sub pretextul implicării într-un business imobiliar acum înghețat, Gică Popescu și-a subminat fără să vrea și fără să-și dea seama platforma de pe care putea pronunța verdicte fără a fi contestat. Acum vorbește dur, dar cu toții știm că a devenit unul de-al lor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER