Măsura lui Gigi Becali de a reduce salariile staffului tehnic și angajaților clubului Steaua seamănă ca două picături de lapte de oaie cu măsura reducerii salariilor bugetarilor. Cel puțin a stârnit aceleași tipuri de reacții. Unii, din alt partid sau peluză, țipă: „Nenorocitule care ești, nenorocitule, dacă nu știi și ești falit, pleacă de la guvernarea Stelei!”. Cum ar veni, nu se poate face performanță cu lefurile astea. Alții vorbesc de parcă ar fi consilieri ai ministrului Muncii: „Dom”le, e criză și ăștia chiar nu fac nimic”.
Ca și în cazul fundului oficialului FRF Prunea pe banca lui Dinamo la meciul cu Craiova, adevărul e fix la mijloc. Primii sunt contraziși de vizita lui Liverpool în Ghencea. Gerrard & Co. nu joacă cu vedetele lui Stoichiță, ci cu amărăștenii lui Bucșaru care, după ce că au lefuri mici, nici nu prea sunt plătiți la timp. Ceilalți, de la „Muncă”, sunt contraziși chiar de acțiunea propriu-zisă. Stoichiță chiar a făcut un gest frumos acceptând reducerea salariului pentru a-și păstra echipa de colaboratori întreagă. Putea, simplu, să degajeze oameni în out ca să încerce să-și conserve rezultatul de pe contract și fluturaș. Aici intervine rolul lui Valeriu Argăseală, care avea posibilitatea de a exploata mediatic acest sacrificiu al conducerii. Era simplu, lega doar o frază cu „solidaritate”, „culorile clubului”, „cu toții suntem o echipă”.
În loc de asta, silenzio stampa. Când vezi așa ceva mereu și mereu ai senzația că leafa președintelui Stelei e 1 euro plus sporuri. Spor de xerox, mai precis de zâmbet copiat la xerox după cel al lui Gigi, spor de mucles, adică de confidențialitate, spor de vechime în repetiții tip „Am înțeles, șefu”! Trăiți, șefu”!” Și, firește, spor de refacere după aparițiile TV în care nu spune nimic.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER