Calul lui Mititelu

Balamucul de la Craiova s-a vărsat în presă brusc, ca un buboi plin de puroi spart cu acul. Până acum câteva zile era senin în Bănie, Știința avea 15.000-20.000 de spectatori acasă meci de meci, iar cei care scriau de problemele cu permisul de muncă al lui Wobay erau răuvoitori sau prost informați. Nici nu conta că Universitatea a ajuns liderul incontestabil al clasamentului echipelor ce pot retrograda, oltenii sunt niște optimiști incurabili. A fost de ajuns o declarație tăioasă a lui Pițurcă și totul s-a dus, patronul Mititelu s-a răsucit cu 180 de grade. Retrogradare, licență pierdută, datorii de 3 milioane de euro la stat, pierderea unor jucători străini, plecarea lui Pițurcă, ce mai, o Apocalipsă fotbalistică.

E incontestabil că Adrian Mititelu e un finanțator stresat, dar are și de ce. Nu e deloc ușor să fii patron în Liga lui Mitică pe criza asta, iar acest efort îi spală mai toate păcatele. Dar mai e o problemă. Un potop de orice fel, un astfel de cataclism, nu apare din senin, datoriile de milioane nu se fac peste noapte. Întotdeauna există un Nostradamus, o prezicătoare Vanda, un Hâncu, un inspector fiscal cu o notificare, un corb negru, ceva care prevestește dezastrul și, câteodată, te ajută să iei măsuri. În cazul lui Mititelu nu a existat nici măcar o părere umbră pe cerul lui, darămite un consilier financiar profesionist care să-l ajute să-și facă un plan de afaceri pe un an întreg, un asociat, doi, trei, chiar și minoritari. Mititelu e Știința și Știința e Craiova. Asta e foarte frumos dintr-un anumit punct de vedere, dar cu eticheta asta nu poți să ceri dintr-odată unor oameni de afaceri craioveni să te ajute. Pe Universitatea ar ajuta-o mulți, pe Mititelu mai puțini, lumea nu pricepe ușor chestia asta complicată cu corespondența biunivocă pe echipă și persoană fizică. Și așa, dacă mori tu, ca om de afaceri, riști să fii îngropat împreună cu echipa, exact cum erau îngropați în Antichitate marii șefi militari împreună cu caii lor. Sau cum s-a întâmplat cu Argeșul lui Penescu.