Vasile Turcu a descoperit secretul lui Dan Petrescu – lanțurile. Antrenorul Unirii a realizat mari performanțe cu niște jucători anonimi nu prin multă muncă și talent, ci datorită amplasamentului clubului. „I-a izolat acolo, pe câmp, că în acea zonă nu au niciun fel de tentații, și a făcut disciplină cu ei”, a zis bossul din „Ștefan cel Mare”.
Cum ar veni, performanțele dinamoviștilor sunt afectate implacabil de câmpul magnetic al sutelor de baruri din București, de radiațiile restaurantelor și de furtunile stroboscoapelor discotecilor. Asta e, ăsta-i mediul, e aspru pentru fotbalul de performanță și pur și simplu n-ai ce face. Dacă raționamentul lui Turcu ar fi corect, România ar fi reprezentată în Europa League de Universitatea Jilava, Viitorul Gherla, Sportul Penitenciarul Aiud și Fotbal Club Poarta Albă. Turcu mai vrea să sugereze că ar fi suficient ca alb-roșiii să fie deportați în Bărăgan și ar câștiga Champions League.
În realitate, problema nu e infrastructura bahică din Capitală, ci atmosfera din cadrul clubului. Câțiva dinamoviști noaptea beau, ziua joacă, pierd sau câștigă, fotbaliști se numesc pentru că sunt mereu iertați de către conducere. Acum, dacă l-ai teleporta pe Tamaș în Sahara, la o oră după antrenament s-ar apuca să-și prepare vin de palmieri și țuică de curmale. N”Doye nu bea, poate rezista la o viață de noapte agitată, dar alții care încearcă să-l imite nu pot să țină pasul pe teren. Câțiva dinamoviști sunt atât de puși pe distracții, încât nici la pușcărie nu poți să-i bagi: ar pili tot, inclusiv gratiile. În concluzie, clubul din „Ștefan cel Mare” ar trebui transformat rapid într-un centru de reeducare ce se va deosebi de centrele reale printr-un singur lucru: infractorii care încalcă legile fotbalului de performanță nu ar fi băgați înăuntru, ci ar fi scoși urgent afară.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER