JR Lucescu a explicat frumos de ce Naționala este unde este: pentru că suntem un popor fragil psihic. Deci nu pentru că avem de ani de zile probleme grave de management la Federație și la Ligă, nu pentru că pe hoitul fotbalului românesc se încaieră două găști, una de „conducători”, alta de impresari, ci pentru că suntem labili. Pe cale de consecință, dacă poporul e așa, și Naționala e așa.
Oricum, simptomele sunt clare: dezechilibre cognitive între compartimente, stări de anemie în atac, atacuri de panică în apărare, tulburări de gândire la mijlocul terenului. Nici măcar antrenorul tricolorilor nu e scutit de boala asta. Trece prin stări psihotice ciudate, cum ar fi ostilitatea sau suspiciunea față de presă, suferă de mania persecuției verilor Becali, care pot fi foarte ușor ignorați, are tulburări de vedere de vede erori de arbitraj și unde sunt, și unde nu sunt, deși afecțiunea asta ar putea fi de natură genetică. Când vezi confesiunile șefilor Naționalei, după o zi proastă, începe să ți se facă dor de Pițurcă. Și Satana era bolnav, dar nu vorbea și nu filozofa atâta. Dar, odată diagnosticul fiind pus în mod corect, tratamentul e simplu. De exemplu, apărarea nu mai trebuie să facă pasul la ofsaid, ci pasul la Xanax. La un semn al lui Chivu, hap!, toți înghit pilula. În schimb, Zicu, Daniel Niculae și Marica vor ataca impulsionați de mici șocuri electrice, fiind dotați în acest sens cu baterii și un mic transformator băgat în șort. Florescu e un caz special, așa că aici se va folosi hipnoza.
Numărul nostru 10 va repeta mereu în timpul jocului: „Sunt Hagi! Sunt Hagi!”. Răzvan Lucescu nu se știe sigur ce ar putea să facă, dar de făcut trebuie să facă ceva, pentru că boala se extinde și la copiii de 12 ani: steliștii mici au dat și ei vina pe arbitru după ce au pierdut un meci cu Dinamo.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER