Marele paradox al Stelei în meciul cu Ceahlăul nu e rezultatul, ci inversarea rolurilor în club. Baciu a arătat că e gata să dea satisfacție galeriei în maniera piticului porno, Stoicihiță vrea să ducă echipa la psiholog, iar Gigi Becali e împăciuitor și calm ca un negociator ONU. Războinicul luminii reflectoarelor TV n-a mai pomenit de „golani și derbedei”, le-a luat chiar apărarea – „Au aruncat cu niște zăpadă, ce mare chestie?”, n-a zis nimic de arbitru, a respins din start demisia antrenorului și chiar l-a pedepsit pe Baciu forțându-l să-și toarne declarații în cap. E bine, atitudinea lui Gigi e un pas înainte pentru club, a și recâștigat o parte din suporteri cu diplomația asta uimitoare, dar nu e suficient. „Tratamentul” trebuie să continue, pentru că boala a fost lungă. Practic, nebunia lui Gigi și nebunia peluzei care-l contestă au funcționat pe principiul acțiunii și reacțiunii. Cum ar veni, ochi pentru ochi, înjurătură pentru înjurătură, aroganță contra aroganță. Acum o fi dispărut forța G momentan, dar mai există și inerția, și deformarea corpului echipei. Închipuiți-vă puțin, Steaua la psiholog sau, poate, la psihiatru. Doctorul, în halat alb, întinde lotul pe canapele, face penumbră trăgând perdelele și întreabă cu glas calm: „Szekely, zici că te trezești noaptea prin somn. Te-a bătut tatăl-patron când erai mic, aveai probleme cu prostata? Cum, a țipat la tine «Eu îl dau afară din casa mea și el nu vrea să plece? Asta-i obrăznicie!». Și tu ai pățit la fel, Zapata?! Mda, v-a bătut, v-a durut, da” e bine. Corect, a venit la spital să vă vadă și v-a adus flori și bomboane!”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER